Newstead Village, UK
Bodrum, Turkey

“It is easy to see the glow but hard to recognize the awakening of silence.” –  Dejan Stojanovic, The Sun Watches the Sun

Newstead Abbey, UK

“Grace and beauty originates from within. It is the spirit’s light that glows out and make every-thing beautiful” – Angie Karan

London, UK


Lahore, Pakistan

“Do whatever makes your spirit glow out loud.” –  TemitOpe Ibrahim

Nottingham, UK

“Music brings a warm glow to my vision, thawing mind and muscle from their endless wintering.” –  Haruki Murakami, Hard-Boiled Wonderland and the End of the World

Newstead Village, UK

“Glow wherever you go and let the light of God reflect in the world around you. You carry the light of God and wherever you pass, darkness must flee.” – Israelmore Ayivor, Become a Better You

Newstead Village, UK
Deva, Romania

“We are philosophers of our time
Floating in the moon’s evening glow” 
― Richard L. Ratliff

Nottingham, UK

“Rekindle the glowing spirit for success in your heart. Refresh your mind with possibility thoughts and never give way for your passion to drink from the cup of tiredness. Be renewed in your thoughts every single day.” –  Israelmore Ayivor, Shaping the dream

London, UK

“Shine, shine, shine tonight- It’s time to let it show- Burn bright, light the fire- That leads the way to hope- The Maker of the stars lives in our soul- We have His light, what are we waiting for- Get out and glow.” – Moriah Peters

Newstead Village, UK

“Every day, strive to refine your contagious shine, and shake the nonsense offered by those who lack the will to polish-up from within.” – T.F. Hodge, From Within I Rise: Spiritual Triumph Over Death and Conscious Encounters with “The Divine Presence”

Newstead Abbey, UK

“We are like the moon. The moon shines anyway, but it does not produce its own light. It reflects the light illuminated onto its surface by the Sun and is never proud to say “I am the source of light”. God shines through us, hence He deserves the glory; not us.” –  Israelmore Ayivor

Newstead Abbey, UK

“On the rocks of a bay so blue, it made her gray eyes glow.” – A. LaFaye, Water Steps


“We like to admit to only that which already glows, although it is nobler to support brightness before it glows, not afterwards.” – Dejan Stojanovic, The Sun Watches the Sun

Bodrum, Turkey

“Friends are like the stars that glow in the sky… you don’t always see them, but you know they’re always there overhead, and even when it’s cloudy, snowy or stormy, even when the power goes out and you’re trapped in darkness, they’ll always find a way to shine through to you.” – Rebecca McNutt, Smog City

Newstead Abbey, UK

“There are two kinds of light – the glow that illuminates, and the glare that obscures.” – James Thurber

Nottingham, UK

In response to the Daily Post- Photo Challenge, Glow 

There is no such thing as size


St James’s Park – London


“To experience sublime natural beauty is to confront the total inadequacy of language to describe what you see. Words cannot convey the scale of a view that is so stunning it is felt.”  – Eleanor Catton


“Prosperity is no just scale; adversity is the only balance to weigh friends.” – Plutarch


Newstead Abbey, Nottinghamshire

“Between shortage and absolute poverty an ocean of shades and gradations do emerge on the scale of deficiency. Be that as it may, each stage must find a mode to leave a door ajar for the sun to peer in and human warmth to radiate. ( ” Homeless down in the corner”)” –  Erik Pevernagie


“All space is relative. There is no such thing as size. The telescope and the microscope have produced a deadly leveling of great and small, far and near. The only little thing is sin, the only great thing is fear!” –  David H. Keller

Newstead, Nottinghamshire

“The scale can only tell you what you weigh; not who you are.” –  Steve Maraboli


“Nothing is so small that you cannot cut it in half” – Ulf Wolf


“Do not let one negative carry the same weight as ninety nine positives.”- Kamil Ali


“Life is like music on a scale, moving up and down. When your life is over, you have written your song.” –  Peggy Toney Horton


“Your purpose…should always be to know…the whole that was intended to be known.” – Maimonides


Bodrum, Turkey

“Get Off The Scale!

You are beautiful. Your beauty, just like your capacity for life, happiness, and success, is immeasurable. Day after day, countless people across the globe get on a scale in search of validation of beauty and social acceptance.

Get off the scale! I have yet to see a scale that can tell you how enchanting your eyes are. I have yet to see a scale that can show you how wonderful your hair looks when the sun shines its glorious rays on it. I have yet to see a scale that can thank you for your compassion, sense of humor, and contagious smile. Get off the scale because I have yet to see one that can admire you for your perseverance when challenged in life.

It’s true, the scale can only give you a numerical reflection of your relationship with gravity. That’s it. It cannot measure beauty, talent, purpose, life force, possibility, strength, or love. Don’t give the scale more power than it has earned. Take note of the number, then get off the scale and live your life. You are beautiful!” –  Steve Maraboli, Life, the Truth, and Being Free

Hunedoara, Romania 

In response to The Daily Post- Photo Challenge, Scale 

City War Memorial, Nottingham


The City War Memorial, Nottingham is the main War Memorial for the City of Nottingham. 

The Memorial was designed by T. Wallis Gordon, Nottingham City Engineer and Surveyor.

The foundation stone was laid by Edward, Prince of Wales (later Edward VIII), on 1 August 1923. Constructed of Portland stone, the gateway is 46 ft (14 m) high and 58 ft (18 m) long, the central arch is 27 ft (8.2 m) high and 16 ft (4.9 m) wide; the arches on either side are 20 ft (6.1 m) and 8 ft (2.4 m) wide. The flanking colonnades, are 20 ft (6.1 m) high and 86 ft (26 m) long. The walls on either side extend the overall length to about 252 ft (77 m).

It was unveiled by Edmund Huntsman, Mayor of Nottingham, on 11 November 1927. The service of dedication was carried out by James Gordon, then Vicar of St Mary’s Church, Nottingham.

It was later adapted to commemorate those people who died in the Second World War.



City of Nottingham
In ever grateful Memory of the Men of Nottingham who gave their lives for their King and Country in the Great War. 1914 – 1918. Erected by their fellow Citizens
Vivit Post Funera Virtus




The Memorial Gardens, commemorating the dead of World War 1, are early 20th-century gardens laid out on land donated by Sir Jesse Boot. They lie on the Victoria Embankment of the River Trent and incorporate the city’s war memorial in the form of an arch and terrace.


The earthworks of Victoria Embankment were constructed between 1898 and 1901. The adjacent Meadows Recreation Ground was opened in May 1906. A further area of land was bought in 1920 by Sir Jesse Boot and donated to the Corporation of Nottingham to be preserved as open space and a memorial site in perpetuity. The Memorial Gardens were laid out by Mr J. Parker, the Superintendent of the Nottingham Public Parks Committee, and opened in 1927. ( Memorial Gardens











Green Windmill and Science Centre Nottingham


Green’s Windmill in Sneinton,  Nottingham,  has been  built by the father of  the notable scientist and mathematician George Green in 1807.

   By 1817,  Mr Green, a Nottingham baker,  built a fine house next to the windmill and his family moved here, away from the noisy, overcrowded town.


Today the working Mill is a popular museum and science centre, which teaches new generations of children about the valuable work of George Green.



Sadly, the mill was badly damaged by a fire in 1947, but  later has been  restored by Nottingham City Council in the 1980’s. The windmill began milling again in December 1986 and the giant sails can still be seen working to this day.

George Green was a mathematical genius who developed new ways of doing mathematics, which have helped scientists to understand the world around us. Test your brain power with the hands-on experiments in the Science Centre which explore electricity, magnetism and light, ideal for young children.

This slideshow requires JavaScript.

I’m stepping



London, UK


I’m stepping to play on my game,

While world from outside answers mind,

Through evenings I’m grabbing the frame

Of questions which hard tie me blind. 

Hunza Valley , Pakistan


I’m stepping to act on my dreams,

According to plan, worth desired.

The lights from inside caught my fears,

The shadows are playing so wired. 

Nottingham, UK

I’m stepping  to sit on my table, 

While questions are  digging   my  space

Nor nothing, or all these, together, 

Embrace  me with peace and relax. 

London, UK


Ceva Românesc III

Nottingham,  1 Decembrie 2016

Se ia dorul, încet, să nu-l doară, se cuprinde în brațele timpului;  se reazămă sufletul pe un ochi catifelat de stea. Se așează dorul în palmele Universului, în dansul precipitat al timpului. Îmbrățișare caldă între stele arzătoare și licăriri de secunde. Îmbrățișare caldă între chemări telurice, frânturi de gânduri rupte între drumuri nesfârșite.  Oameni și lumini, trenuri, gări, aeroporturi, aterizări și decolări. Se ciocnesc de valurile realității, se sparg în mii de frânturi. Rămân aceeași oameni.  Doar luminile roiesc în timpuri peculiare, și răsfrânge dorul în umbre întunecoase,  târându-l între trenuri și gări, aeroporturi, aterizări și decolări. 

  Se ia dorul, încet, să nu-l doară. Se așează zâmbetul lângă ochiul de stea, se picură magia momentului, se încălzește la flacăra optimismului, și se îmbrățișează dorul, strâns, să poată să își verse lacrima pe umărul timpului. Lacrima nopții adânci a înstrăinării, lacrima întristării, lacrima vântului rătăcit între galaxii.   

Se ia dorul, încet, să nu-l doară.   Se alină cu mângâierile zâmbetelor noastre.  Zâmbete presărate zilnic în inboxuri, între secundele alergării cotidiene sau între duminici în familie. Noua  familie universală, cu frânturi de grai românesc, cu “bune dimineți” și inserări cu “noapte bună”. Se ia dorul, și se face buchet de gânduri. Și se dansează în pereche cu timpul.  Valsul teluric… Un,doi, trei… un, doi, trei… Un dor, doi ochi triști în noapte și trei speranțe înfofolite în gânduri de lumină. Lumina care aduce forța. Forța care împinge pașii.

La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde v-ați afla. Oriunde pașii au găsit forța și lumina.   Se ia dorul și se luminează cu speranța gândurilor! Se alină cu îmbrățișarea ploilor de stele.  Stele ce încă poartă visele în ele.  










“I accept chaos, I’m not sure whether it accepts me.”
― Bob Dylan

Ballymena, Northern Ireland 

“Our real discoveries come from chaos, from going to the place that looks wrong and stupid and foolish.”
― Chuck Palahniuk, Invisible Monsters

Rawalpindi, Pakistan 

“It’s a cruel and random world, but the chaos is all so beautiful.”
― Hiromu Arakawa

Nottinghamshire, United Kingdom

“It’s hard to believe in coincidence, but it’s even harder to believe in anything else.”
― John Green, Will Grayson, Will Grayson

Nottingham, United Kingdom 

“Life is nothing without a little chaos to make it interesting.”
― Amelia Atwater-Rhodes, Demon in My View

City of Caves, Nottingham, United Kingdom 

“Chaos is what we’ve lost touch with. This is why it is given a bad name. It is feared by the dominant archetype of our world, which is Ego, which clenches because its existence is defined in terms of control.”
― Terence McKenna

Nottinghamshire, United Kingdom 

“In chaos, there is fertility.”
― Anaïs Nin

Mansfield, United Kingdom 

“If chaos is a necessary step in the organization of one’s universe, then I was well on my way.”
― Wendelin Van Draanen, Flipped

Nottingham, United Kingdom

“In the space between chaos and shape there was another chance.”
― Jeanette Winterson, The World and Other Places: Stories

Nottingham, United Kingdom

“Chaos was the law of nature; Order was the dream of man.”
― Henry Adams, The Education of Henry Adams

Nottinghamshire, United Kingdom 

“All the most powerful emotions come from chaos -fear,anger,love- especially love. Love is chaos itself. Think about it! Love makes no sense. It shakes you up and spins you around. And then, eventually , it falls apart.”
― Kirsten Miller, The Eternal Ones

Portstewart, Northern Ireland 

“Either we are adrift in chaos or we are individuals, created, loved, upheld and placed purposefully, exactly where we are. Can you believe that? Can you trust God for that?”
― Elisabeth Elliot

Ridge (Transmogrify)

Night falls on my angles of miss,

Days  burning just trying escape, 

While asking the spring for the bliss, 

While drawing the hope into shape.


The flowers turn round to the life 

The Stars are  dancing with Moon.

Whilst time through squares just flies

Still nothing to bring to the tune.


I am seeking my own on the bridge 

Which drives  to the Sun, far away.

While running to catch  on the ridge

All  senses that kneel me on pray.








Ceva Românesc II

 Nottingham, azi dimineață 

 În alergarea mea către stația de autobuz, o întâlnesc pe Evea, o mult mai tânără colegă de serviciu. Nu ne-am prea nimerit împreună pe aceleași ture, așadar nu am prea socializat. Bucuroasă, mă îmbrățișează cu un zâmbet larg, zâmbetul acela cald al nigerienilor. Pe repede înainte începem o matinală discuție, așa ca între fete. La un moment dat Evea mă întreabă:

-Din ce țară ești?

-Din România.

 -Oh, nu se poate, nu arăți a româncă. Românii originali au ochii albaștri, sunt înalți și  solizi. Tu ești așa de mititică. Nu poți fi româncă!  Credeam ca ești din Filipine.  

 Eu, încă pe jumătate uitată în aura visului de azi noapte,  fac ochii cât cepele. Și mă deștept brusc. Nu partea cu Filipine mă nedumirea, ci  convingerea  Eveei  privind românii originali.

Drept este că semiîntunericul de dimineață nu mă ajuta să îmi dezvălui în toată plinătatea culoarea ochilor. Dar statura  mă trimitea cu originea în ținuturi îndepărtate.

-Uită-te atent în ochii mei, sunt albaștri ca azurul. Și mă bag cu tot sufletul adânc în privirea ei.

Și mintea a început să îmi alerge prin vremuri pierdute în timp, generații au început să îmi fluture prin gânduri, și să îmi pun în dubii propria-mi romanitate. Aș, ce aiurea, că ochii mei albaștri, ochii tatălui, veneau de undeva de prin Uzbekistan. Dar mama, mama mea cea cu ochii căprui, are toți strămoșii legați de glia românească. Uf, ciudat topic de discuție în plină dimineață. Recunosc că mă bate oleacă  istoria, dar asta deja este prea mult.

-Uite, spune Evea, românii adevărați au ochii albaștri și   sunt înalți   Poporul vostru a fost cotropit de multe alte popoare și v-ați amestecat. Mi-a explicat pe îndelete prietena mea, Jo, care este o româncă adevărată.

Aș, cu siguranță este, mai ales dacă mă iau după nume. Dar nu contest explicațiile lui Jo, întrucât niciodată nu știi în ce contest au fost date și în ce măsură inglisul de ambele părți a fost unul adevărat. Mă pufnește un râs interior, dar cu o mimică serioasă replic:

-Cel puțin este bine că nu m-ai confundat cu un vampir!

Și autobuzul își face plecarea,   în timp ce eu încă explicam Eveei chestii de românitate.

Nottingham, astă seară

Khalid este un bun amic. Are un suflet mare cât China și o bucurie de viață enormă. Mă sună și îmi spune cu o adâncă dezamăgire în glas:

-Știu că sunt urât, văd asta în oglindă zilnc, dar azi am fost fericit pentru câteva ore, apoi totul a revenit la faza inițială. Puțin mai mult, întrucât tristețea mea este mai adâncă. Ea, o frumoasă domnișoară, a acceptat să ne întâlnim la o cafea. După primele 10 minute mi-a cerut 250 de lire. Frumusețea costă, nu-i așa? Era o româncă. Păcat, că era frumoasă.

Suspend gândul, suspend ideile. Mi-e așa de drag Khalid și mă doare mult tristețea lui. Mă doare și ideea de românitate amestecată în mizerie. Doare rău. Îmi trimite poza fetei pe whatsapp. Într-adevăr, o frumusețe de fată . Albă ca spuma laptelui. Prinsă încă în țesătura discuției de dimineață, schițez un răspuns puțin nesigur:

-Păcat, daa, mare păcat, că este lumea plină de politicieni și atât de amestecată în șiretlicuri. Nu înțeleg ce politică joacă, dar fata asta nu este o româncă originală. Românii originali nu cerșesc.

-Știu, draga mea prietenă, de aceea te prețuiesc.

Rămân cu gândurile pierdute în înserare. Și câți ca el, și câte ca ele. Universal valabil, chestii ce nu țin de o națiune aparte, ochi albaștri ori căprui, ce străpung timpul și-l înțeleg în măsura spațiului individual.

Autobuzul mă poartă spre casă. Undeva în spate aud un românesc “Ce mai faci?”. Întorc privirea și întâlnesc zâmbetul luminos al vecinului, un simpatic bătrânel italian care cochetează cu toate limbile latine. Rămânem să mai  țesem Ceva Românesc.