Miercurea fără cuvinte sau ziua în care mi-am lipit impresiile de suflet

Era o seară de miercuri într-un septembrie fierbinte, rătăciți pe străzile Islamabadului. Plimbarea devenise deja obositoare după cele câteva ore în care bătusem cu talpa o bucată impresionantă de oraș. Grădini și flori se îmbinau cromatic într-un dans arhitectural fascinant cu betoanele clădirilor. Lumina făcea să îmi apară totul ca într-un ochi de magie. Aerul era diferit iar gustul apei pe care o înghițeam din când în când din petul de plastic îmi părea de pe  altă planetă. Totul era  reflectat atât de fascinant in ochii-mi curioși.

Eram deja în afara zonei centrale a capitalei. Hotărâserăm că este târziu și toropiti de căldură și oboseală, am tăbărât în primul “Taxi” care stătea cuminte pe marginea șoselei. Era o mașină veche, nu mă întrebați marca, pentru că sunt complet neștiutoare în ale cailor -viteză. O mașină veche cu un șofer foarte abil care a început a conduce destul de iscusit într-un trafic cu totul pierdut de sub control ( părerea mea) dar stăpânit cu o precizie fabuloasă. Un trafic care se plia perfect în toată dezordinea. Mașini care intrau, ieșeau din bandă, fără nici o regulă de circulație bine stabilită ca o conduită obligatorie, dar care știau perfect cum și când să facă ușoare viraje “la stânga” sau la “dreapta”. Ca un dans amețitor care mă făcea să stau încordată, în timp ce șoferul mă asigura că totul este ok, m’am (părerea lui).

De-a lungul șoselei patrulau echipaje de poliție. Mă obișnuisem deja cu prezența lor zilnică dar acum păreau că se înmulțiseră îngrijorător. Șoferul ne prezintă ultimele noutăți stradale și aflăm că problemele începuseră la granița cu Afganistan, pe unde se bănuia că intraseră ilegal  persoane suspecte de terorism. Iar acum, poliția făcea controale riguroase cam peste tot. O groază de mașini au fost oprite pentru controlul de rutină. Orice mic amănunt ce părea suspect, era atent monitorizat. Și în timp ce șoferul ne povestea toate acestea într-o engleză curată, un agent de poliție face semn să tragem pe stânga. In timp ce șoferul alinia cuminte mașinăria, ofițerul de poliție își ținti fix privirea pe mine. Ops, se pare că eram suspectă. Am zâmbit ușor, mai mult pentru mine. Stați liniștită, m’am, totul este ok, îmi șopti încurajator șoferul, în timp ce soțul coborâ din mașină. Domnul ofițer se prezentă politicos și tot politicos ne ceru actele de identitate. Am dat să cobor din mașină, dar polițistul îmi făcu repede semn că este în regulă, să rămân acolo.  Avea în privire o gingășie pe care nu reușisem nicidecum să o captez în alte evenimente stradale cu controale rutiere. AB vârâ capul și îmi ceru pașaportul și certificatul de căsătorie ( pe care-l purtam mereu cu noi-voi reveni asupra acestui detaliu). Apoi se îndreptaseră amândoi către  un mic chioșc  improvizat la câțiva pași. Reveniseră după câteva minute. Domnul ofițer îmi explică plin de eleganță că poliția  este  în mijlocul unui control riguros datorită unor grupări teroriste care pătrunseră ilegal în țară.  Mă văzuseră în mașină iar pentru că arătasem suspect au fost anunțați prin stație de către echipajul anterior. Își ceru scuze pentru neplăcerea pe care mi-au provocat-o dar că a fost totuși prudent să oprească mașina. Desigur, subscriam la cele spuse! Și în timp ce ne luam la revedere mă minunam în sinea mea de această mostră de politețe. O politețe pakistaneză, cum aveam să-i spun ulterior, când dezbăteam subiectul cu AB. Of course, este răspunsul lui de fiecare dată… Este o impolitețe să scoți femeile din mașină… Și îmi împleteam gândurile de seară cu cele ale adevărului absolut.  Cine are dreptate, cine greșește, cum sunt percepute lucrurile, unde încep nivelurile, și multe altele.  Sau poate că fusesem cumva orbită de flashul știrilor mondene. Cu probleme religioase  și teroriști. Era oarecum cu teroriști, dar se vede treaba că era  și cu trupe de poliție ce securizau zona, era  cu multă politețe,   cu multă umanitate. Și da, aveam  să asist la multe scene de o umanitate pură.  Până la lacrimi.

Se spune neoficial, că miercurea ar fi una fără cuvinte. Am găsit ideea aceasta nu doar în blogosfera românească, am întâlnit-o și în cea internațională. Miercurea aceea care ne aduce în imagine și în gândire ineditul care surprinde. Care ne pune pe gânduri, mai mult sau mai puțin înfășurați în emoții și sentimente. Miercurea care ne ampreteaza memoria cu neobișnuitul. Frumos sau murdar, subiectiv legat de impresiile noastre.

Peste toate zâmbeam unor momente pline de frumusețe. A fost o miercure fără cuvinte. Toate adunate buchet, oameni și momente.

 O miercuri plină de momente unice, oriunde te-ai afla.

IMG_3122

IMG_3168.JPG

IMG_3223.JPG

IMG_3178.JPG

IMG_3164.JPG

11950913_10203922718103125_147171427_n

 

11944637_894839153931375_194119124_n

 

Ceva Românesc I

(Reeditat)

Știam că vestea ar fi fost uluitoare, și am evitat să o anunțăm pe Ana. Toate pregătirile le-am făcut doar sub acordurile copiilor. Nu ar fi bine să o înștiințam, spune Cosmin plin de umor negru… Ar putea face un infarct! …  Zborurile ei  catre Turcia au aprins  flacara panicii.  Prea riscant!

Londra, 8 am

Ajung plină de entusiasm și cu capul bubuind de planuri și idei în aeroport. Cosmin sună ca de obicei să se asigure că sunt în bună regulă… Sunt în mine însămi, puțin mai mult stresată, dar mă încurajează: O să fie bine, mama! Tu întotdeauna ne-ai inspirat!  Lacrimi de fericire mi-au spălat ochii în timp ce i-am repetat o dată în plus toate precauțiile. În caz că…

Este o dimineață de duminică plină de soare. Lucru foarte rar aici. Aproape că îmi pare rău că o să pierd dansul Soarelui.

O sun pe Ana. Este așa de fericită când reușim să mai povestim. Suntem cele mai bune prietene, de când lumea și pământul. De când a început universul nostru, pierdut foarte departe în lumea jucăriilor.

Îmi răspunde plină de agitație… Simona, este rău de tot… Ai văzut la știri? Emigranții sunt blocați la granița cu Ungaria…și începe să îmi turuie într-o viteză amețitoare toată istoria recentă… Nu știu nimic, nu am auzit nimic… Îmi spune pe repede înainte cum sunt o masă enormă și au venit din toate țările, chiar și din Pakistan, și îmi încheie obosită frazele cu un “sper că AB este ok”. Este ok, tocmai ce am vorbit cu el. Și mă opresc brusc din planul pe care tocmai alunecasem. Ana mea este prea agitată de toată situația de care eu, una, nu am nici habar. Cum aș putea să-i spun că, na, tocmai sunt în drum spre…  Islamabad?  Suspend ideea și meșteresc repede o frumoasă  și  liniștită poveste  de duminică însorită.

 Eu, și mai stresată de acum, privesc iar biletul și data de întoarcere : 11 Septembrie, Islamabad- Londra.  Preț de câteva secunde, am simțit cum înnegurarea se lasă peste ochii mei și cum alunecam într-un vârtej amețitor… Avioane, bombe, atentate, septembrie, teroriști, țiuiau cu toții în capul meu…  

Cu optimism inainte!

img_3068

img_3097

img_3096

Dubai, 2 am, urmatoarea zi

Zborul spre Islamabad a fost anunțat iar noi așteptăm deja liniștiți dar nerăbdători îmbarcarea…  Și așteptăm… și așteptăm…  Trece o oră, trec două ore…  Mă panichez…  Rău de tot…  O doamnă de la compania aeriană ne anunță că pe aeroportul din Islamabad au apărut ceva probleme… Nu înțeleg bine despre ce este  vorba.  Mintea mea face rapid conexiuni cu atentate și teroriști.  Mă liniștește o doamnă care s-a nimerit să fie lângă mine. Aerul condiționat a avut o  problemă tehnică, au fixat-o, dar între timp pe aeroportul din Islamabad  au început muncitorii să lucreze. Și nu este disponibilă încă nici o pistă de aterizare.

Mă bufneste un râs interior, un fel de râsu-plânsu’. E prea mult stres în capul meu.

Vom mai sta 7 ore în aeroport, iar compania aeriană ne oferă vouchere pentru mâncare. Lumea pare puțin mai relaxată acum că am aflat cauza întârzierii, dar oboseala în același timp își spune apăsat cuvântul. Legăm timid conversații între noi.  Din mulțime, câțiva tineri auzind că sunt din România, exclamă plin de entuziasm: Akcent!

Până să mă dumiresc despre ce accent este vorba, aud cântând “That’s my name”! Surpriză pe verticală! În câteva secunde o masă compactă de tineri cântau un cântec…românesc!

Continuăm cu Kamelia, și așa cum eu încă nu știam corect versurile, mă încurajează bucuria lor. Într-o obositoare dimineață de sfârșit de August un grup de tineri  pakistanezi cântau cu o româncă melodiile trupei Akcent în aeroportul din Dubai. Într-o manieră atât de liniștită și politicoasă. 

Mi-au povestit cu lux de amănunte secvențe din concertele pe care Akcent obișnuiește să le aibă în Pakistan. Fabulos!  Stresul a dispărut. Câteva doamne mi-au împărtășit idei culinare pe care le-au “prins” de la prietenii din România… Ei, na, ce mică este lumea!

img_3076

img_3084

img_3085

Islamabad, 2 pm

AB mă așteaptă plin de emoție exact la poarta unde de obicei sunt admise doar oficialitățile.  Bine-ai venit! Îmi sună atât de cald așa cum limba maternă auzită într-o lume departe întotdeauna îmi trezește emoții. 

Bine te-am găsit, Pakistan! O lume cu totul nouă s-a deschis înaintea mea. Căldura oamenilor m-a ajutat enorm să îmi port pașii pe tărâmul lor plin de farmec și povești! O lume cu totul diferită de ceea ce îmi imaginasem.

Povestea continuă și promit să revin așa cum Ceva Românesc a rămas imprimat în memoria timpului pe care l-am petrecut atât de frumos acolo, dansând cu razele unui Soare luminos.

(Septembrie 2015)

img_3103

img_3145

11995612_10203954482097205_2057642665_n

Quest

1506362_1722777204602549_7486986566883328374_o

“Everything you possess of skill, and wealth, and handicraft,
wasn’t it first merely a thought and a quest?”  ― Jalaluddin Rumi

 

14391015_251713645230039_584576351632147692_n
Nottingham, Art Street 

 

14457276_251713605230043_898795959963065281_n
Nottingham, Art Street 

 

“Say it, reader. Say the word ‘quest’ out loud. It is an extraordinary word, isn’t it? So small and yet so full of wonder, so full of hope.” ― Kate DiCamillo, The Tale of Despereaux

14432995_251715958563141_2800377853493155539_n
Nottingham, City of Caves 

14469651_251715715229832_545556104025909914_n
Nottingham, City of Caves 

“Heroes know that things must happen when it is time for them to happen. A quest may not simply be abandoned; unicorns may go unrescued for a long time, but not forever; a happy ending cannot come in the middle of the story.”  ― Peter S. Beagle, The Last Unicorn

img_3843
Nottingham Castle 

img_3904
Nottingham Castle 

“You  didn’t get the quest you wanted, you got the one you could do.”  ― Lev Grossman, The Magician King

901602_440141426067819_1119665236_o
Hunza Valley, Pakistan 
11780541_10203930456856589_1082064728_n
Faisal Mosque, Islamabad, Pakistan 

“Not all those who wander are lost.”  ― J.R.R. Tolkien, The Fellowship of the Ring

12107862_519038404917662_2843746424118073598_n
Deva, Romania 
img_40761
Deva, Romania 

“It is the mission of each true knight…
His duty… nay, his privilege!
To dream the impossible dream,
To fight the unbeatable foe,
To bear with unbearable sorrow
To run where the brave dare not go;
To right the unrightable wrong.

To love, pure and chaste, from afar,
To try, when your arms are too weary,
To reach the unreachable star!

This is my Quest to follow that star,
No matter how hopeless, no matter how far,
To fight for the right
Without question or pause,
To be willing to march into hell
For a heavenly cause!

And I know, if I’ll only be true
To this glorious Quest,
That my heart will lie peaceful and calm
When I’m laid to my rest.

And the world will be better for this,
That one man, scorned and covered with scars,
Still strove, with his last ounce of courage,
To reach the unreachable stars!”
― Joe Darion, Man of La Mancha

img_40631

img_40861
Deva, Romania 

img_40161

 

In response to Daily Photo Challenge Quest

 

Surprise me September

There run  through the time

The river of dreams,

While looking  to mine 

All hours to mean.

***

There flew  through the space 

Nice smiles  from the hope, 

While looking for grace

Of the life to involve.

***

There comes in the mind

Bouquet of the choices

Which ask for a kind

Of  following  voices. 

***

Today may I count 

On what should  remember

While jumping the bound.

Surprise me September! 

***

img_3238

img_3251

img_3211

img_3189

img_3209

img_3273

img_3320

img_3179

img_3305

img_3311

img_3190

11990786_1488103094844842_1261817124_o

11999883_10203954481297185_1381560639_n

Weekly Photo Challenge: Edge

Narrow

“Pursue some path, however narrow and crooked, in which you can walk with love and reverence.”  –  Henry David Thoreau

 

IMG_1961
Sibiu – Romania

 

IMG_2089
Rome – Italy 

 

IMG_2294
Deva – Romania

 

IMG_3892
Nottingham  – United Kingdom

 

12000022_10203944800855180_1705134417_n
Lahore – Pakistan

 

IMG_2112
Rome – Italy

 

529195_244582949037440_1586238096_n
Belfast – United Kingdom
IMG_3134
Islamabad – Pakistan
10818356_1536398503302462_7319262138090784793_o
Chesterfield – United Kingdom

 

IMG_3904
Nottingham – United Kingdom

 

IMG_2079
Rome – Italy
901602_440141426067819_1119665236_o
Hunza Valley – Pakistan

 

10150658_1391242704484710_70407703_n
Hunedoara – Romania

 

IMG_3167
Islamabad – Pakistan

 

13059336_143726576028747_1132359021_n
Nottingham – United Kingdom

 

10531442_1565449727064006_3601057990914014430_o
Nottingham – United Kingdom

 

12000011_10203954481377187_1534155198_n
Islamabad – Pakistan
13020567_143721436029261_1889156734_n
Nottingham – United Kingdom
13047816_142246112843460_3584649958604982826_o
Bucharest – Romania
155222_426494270765868_2047382489_n
Hunza Valley – Pakistan
IMG_3367
Mansfield – United Kingdom
IMG_3225
Rawalpindi – Pakistan
IMG_2086
Rome – Italy
IMG_3086
Dubai –  United Arab Emirates

 

13767117_218835818517822_9161995422585651620_o
Nottingham – United Kingdom
13516748_198193687248702_7781536893237502252_n
Belfast – United Kingdom

Live your beautiful life! While there is life, there is hope! 

In response to The Daily Post Photo Challenge: Narrow

Landscape – Pakistan

Our escape in a beautiful day of September meant to travel from Islamabad to Lahore. 

We caught the couch from a very crowded coach station in Islamabad  and had a great time during  the travel.  I remember in that day I have been surprised by so many many things. 

Apart of the fact I was looking through the window to the all landscape which flows in our views, I  was striving to catch the best clicks I could, while the couch run on the road.   In all this time, AB came over with descriptions and short legends and history by the times and places. 

 

IMG_3240

 

IMG_3255

 

 

IMG_3279

IMG_3241

 

IMG_3258

 

IMG_3238

 

IMG_3242

 

 

IMG_3260

 

IMG_3271

 

 

 

IMG_3263

The river  Jhelum was regarded as a god by the ancient Greeks,  as were most mountains and streams.

The poet  Nonnus in the  Dionysiaca  makes the Hydaspes a titan -descended god, the son of the sea-god  Thaumas  and the cloud-goddess  Elektra . He was the brother of  Iris,  the goddess of the  rainbow,  and half-brother to the  Harpier,  the snatching winds. Since the river is in a country foreign to the ancient Greeks,  it is not clear whether they named the river after the god, or whether the god Hydaspes was named after the river.

 Alexander the Great  and his army crossed the Jhelum in BC 326 at the  Battle of the Hydaspes River  where it is believed that he defeated the Indian king, Porus.

 

IMG_3272

IMG_3266

IMG_3273

IMG_3256

IMG_3295

Live your beautiful life! 

While there is life, there is hope! 

 In response to the WordPress Photo Challenge:Landscape  

Half – Night

https://dailypost.wordpress.com/photo-challenges/half-light/

11780541_10203930456856589_1082064728_n

I’m walking embraced by thoughts
Which call all the light through the sky.
I’m praying behind of my nights
When nothing goes on in my try.
***
I’m writing long letters to God
To bring piece of light on my heart.
While walking embracing the mind
Alone on the square of my time.
***
Still knocking to doors with no answer
It’s getting too cold on my way.
While Winter became a wild dancer
I’m waiting for Light on my pray.

 

One Love

One Love could my soul heal enough

When passing the valleys and peeks

Of crying and hoping so tough,

Through all shadows nights let it speak.

***

One Love just has found here myself

While running apart from my dreams.

While wondering life on the shelf

Just fighting with mind on the means.

***

One Love dancing Sun and the Moon,

The hope sings with angels. And blue

The world colours wishes so soon

While  finding my path pretty new.

***

IMG_3148

https://dailypost.wordpress.com/photo-challenges/one-love/

The Centaurus Tower

IMG_3178

View from Faisal Mosque, Islamabad.

The Centaurus is a mixed use  real estate development in  Islamabad, Pakistan. Designed by  a British architectural firm it comprises three skyscrapers,  containing corporate offices, residential apartments and a 5-star hotel. The tallest skyscrapers in the city have 41 stories and all three are linked by a shopping mall. Interior Design of The Residence and Mall have been designed by ODEION-Turkey. Its estimated cost is $350 million USD.The Centaurus Mall is located over four-storey, which has around 250 shops, currently the largest mall in Pakistan. All major brands such as Khaadi, Gul Ahmed, Charles & Keith, Junaid Jamshed, Hush Puppies, Sputnik Footwear, Nike, Hub Jafferjees and International Watch Company are present in the mall.

11998296_10203954480977177_1717041970_n

***

IMG_3340

***

IMG_3343

view from Pakistan Monument

https://dailypost.wordpress.com/photo-challenges/trio/

Beautiful Faisal Mosque – Islamabad Pakistan

IMG_3176As my travel in Pakistan has been full of surprises, I had to discover in a evening one of the most beautiful sacred places in the world: Faisal Mosque.

11990786_1488103094844842_1261817124_o

As the Faisal Mosque is located on an elevated area of land against a picturesque backdrop of the Margalla Hills, this enviable location represents the mosque’s great importance and allows it to be seen from miles around day and night.

The mosque’s architecture is strikingly modern and unique, lacking both the traditional domes and arches of most other mosques around the world.

The shape of the Faisal Mosque is an eight-sided concrete shell inspired by a desert Beduoin’s tent and the cubic Ka’ba  in Mecca, flanked by four unusual minarets inspired by Turkish architecture. The architect later explained his thinking to design school students.

The interior of the main tent-shaped hall is covered in white marble and decorated with mosaics, calligraphy by the Pakistani artist Sadeqain, and a spectacular Turkish-style chandelier.

The prayer hall can accommodate 10,000 worshippers. (There is room for an additional 24,000 in the porticoes and 40,000 in the courtyard.)

The mausoleum of General Muhammad Zia-ul-Haq, whose 1988 funeral at the site was the largest in the history of Pakistan, is located adjacent to the mosque.

 (References :

http://www.sacred-destinations.com/pakistan/islamabad-faisal-mosque)