Atingerea Paradisului

Ne jucăm cu cifrele… Numărăm stelele în toată splendoarea lor, așa cum stau ele suspendate pe ochiul universului. Numărăm visele și le lipim tainic de inimă… Un gând cu zâmbete înflorite la colțul sufletului și două perechi de ochi ce tânjesc imaginea unui mâine. Imaginea unui  anotimp al merelor coapte în care curcubeul dansează cu soarele… Este încă ploaie… Plouă încet, mocănesc peste cale. Zilele se adâncesc în neguri sălbatice în care durerea își infinge colții obraznici. Plouă încet și macină credința unui a fi într-o speranță. Lacrimi se aliniază neputincioase  pe notele cadențate ale ploii, ca într-un dans înfrigurat cu noaptea…

La început a fost examinarea… Ne-au rânjit din imagini furtuni descălecate pe tîmplele timpului. Ochii Petrei mă priveau calzi, chemând parcă din lumi nevăzute bucuria unui vis dorit a împleti universul în lumini și bucurii statornice, agățate oriunde pe bolta  de speranțe ale copilăriei.  Ce luptă crâncenă începuse a mușca din inocența unui vlăstar, în timp ce neputința mea de a scoate un cuvânt se accentua. Mi-au rămas doar lacrimile pe care încercam să le ascund după colțurile gândurilor. Mi-am forțat zâmbetul să își întindă aripile și să ne învăluie  intr-un mantou al speranței…  Speranta care păstrează puterea voinței. Voința de a continua drumul către destinație. Voința de a fi, de a cunoaște, de a trăi.

Petra închide ochii… A obosit între alergările de gânduri ce o frământau. Peste cei doar 7 ani, viața mâzgălea linii neprecise între puncte de durere. Metastaze rânjeau pline de ură și surpau teritorii. Somnul se împletea cadențat cu vise vorbite în care zâmbetul reușea uneori să învingă geana ploii. Plouă cadențat peste zi, iar noi ne afundăm tot mai mult în  negura unui necunoscut.

În timp ce numărăm iar visele și le agățăm de suflet, seara ne aduce o liniște grea peste gânduri.   Ochii Petrei strălucesc ca într-un joc ciudat cu focul stelar. Îmi spune printre picături de somn, că este bucuroasă.  Cerul și-a deschis poarta, călătoria începe curând. Are deja emoții. Pe o geană de cuvânt stau îngerii purtând coronițe ca de curcubeu. Este așa de minunat!  Si în timp ce șiroaie năvalnice de lacrimi mă cotropesc involuntar, Petra îmi zâmbește într-un clișeu închistat  pentru eternitate iar somnul îi aduce marea descătușare. Drum lin, copil blând, către destinația finală. Nu mai înțeleg cum se oglindește karma și toată credința.  Nu mai prind firul adevărului absolut. Mă pierd în întrebări absurde, dar sper într-un mâine luminos acolo printre îngeri pentru copilul care a fost dorit de curcubeul infinitului.

Viața continuă să își petreacă nuntașii către marea cununie universală, în timp ce moartea își întinde ghearele necruțătoare ca un uliu pornit în vânarea fericirii.  Tacerea stă de veghe pe cale, în timp ce destinația poate fi într-un oriunde.  Atingerea  Paradisului se joacă pe zâmbete și lacrimi în înțelesurile noastre.

21

Mai multe curcubee gasiti in tabelul lui Eddie 

 

 

 

Am privit timid universul

Am privit timid universul-
Era trist desenat  pe-un descânt
Cu umbre adânci lăcrimând peste vânt
Și ploi înnoptate din hăuri curgând.

 

Am privit timid universul-
Un foc de dorințe în straniu veșmânt,
O doină  ce tainic plângea prin cuvânt
Cu ochii de veghe răsfrânți peste gând.

 

Am privit timid universul-
O lume pitită-ntre zile și ploi
Cătând întâlnirea cu timpul de-apoi
În valsul speranței dansând pașii goi.

 

M-a privit curios universul-
Eram doar un fulg rătăcit printr-un gând
Cu multe-ntrebari după mine trăgând
Prin geana dorinței visând la cuvânt.

 

E noapte adâncă și sper într-un gând
Luceferi să-mi fie lumină și-apoi
Să-mi simt universul prin pașii mei moi
În dansul frenetic al sinelui cânt.

@Simona Prilogan – August, 2017

 

Water-Shimmer-72dpi
Sursa foto: Google Imagini

 

 

Vis cu zbor de îngeri

 

Eram legănată de-un vis,

Iar timpul  agale pășea

Pe norul  de  doruri  aprins.

Voiam negreșit steaua mea.

Fugeam într-un lan   mult pătruns

De soaptele zilei.  Cu-un  zbor

de îngeri în mine ascuns 

Pluteam peste vise ușor.

Doream să cuprind munți și mări

Cu râul de gând ce-mi curgea

Pe ochiul de vis. Peste zări

Albastrul în vene-mi lucea.

Și lacrimi, și  râs , și amiazi

Și umbră de taină și vânt

Îmi flutura  visul. Iar azi

Sclipea intr- un ochi de cuvânt.

Îmbrac clipe-n culori și le cânt.

Iar îngerii lumină îmi sunt

Pe steaua ce-o caut în gând,

Departe cu dorul cărunt.

18362025_371943906540345_450813292_o

Ochi de şarpe

Tu cunoşteai de dinainte
Tumultul ce frământă clipa,
Aceeaşi clipă ce-mi promite
Că-mi voi putea  ‘nalţa aripa.
***
Şi unde aş găsi Cuvântul,
Simbolul care să-mi aducă
O linişte, să-mi iau avântul
În zările ce-n mine urcă?
***
Şi-ai vrut să-mi spulberi inocenţa
Ştiind de toate pentru mine,
Zadarnicindu-mă-n prezenţa
Cunoaşterii, dar nu spre sine.
***
Ce ochi de şarpe-n tot se-arată
Pe drumul către fericire!
Şi prea mă minţi că e deşartă
O clipă de mărturisire.
***
Să-ţi spun demon sau albul înger
Ce poate să îmi schimbe viaţa,
Să-mi cânţi din toate crude plângeri
Şi să-mi ucizi în zori speranţa?
***
Nu, nu te vreau, chiar dacă clipa
E mult mai grea: lasă-mi-o mie!
Iar dacă-mi voi răni aripa
Voi şti ce-nseamnă preţuire.
***
Pe drumul astrelor din vise
Stau rezemată de voinţă
Şi-mi sorb din tainele nestinse
Cunoaşterea ce-i cu putinţă.
***
(Aprilie – 2000)
poze_avatar_ochi_verzi_14