Spinning around

While there is life, there is hope!

Imagine***

Behind of dreaming hour,

 Ahead  of cutting time,

I left to flow its  river

And running into  mine.

***

Behind of nothing smash

Ahead of thousands thoughts

I burnt  out to the crash

The  silence through the nights.

***

And still ahead of stepping

Into the future mind,

I’m wandering and spinning

Around of time, and shine.

***

10983254_1409293076059178_3857977966308253851_o

View original post

“Grey Dawn” – Tonight

“Poetry is nearer to vital truth than history” – Plato

I am happy to be part of  Grey Dawn”, a new poetry anthology from All Poetry.

51xATQZM1ZL

Tonight I’ll write  to you on sand
And wait for the wind to arrive
While counting the stars to the end
Of what I was used to strive.

Tonight I will sing with the moon
When both we will look for the light
And catching  the sadness too soon
Just running for nothing through night.

Tonight I will miss all my space
Once more as I did it before.
While tears wash the hope from my face
I’m dancing with  silence to shore.

41hVBLw6cIL

 

Wednesday’s Math Puzzle

“Life is a math equation. In order to gain the most, you have to know how to convert negatives into positives.” – Anonymous

Happy Wednesday, wherever you are! 

1415727352
Source photo: Google Images 

 

 

There-is-geometry-in-the-humming-of-the-strings-there-is-music-in-the-spacing-of-the-spheres.-Pythagoras

 

500, Matematică și Prietenie

Îmi doream să scriu despre Prietenie, cu și fără garanția unui sfârșit  de rând, dar cu siguranța unui  inceput  zamislit  printre șoaptele timpului. Ați avut vreodată sentimentul acela că vreți să chemați timpul copilăriei să vă mângâie diminețile, că vreți să îmbrățișați toate amintirile frumoase și să le lipiți de suflet? Amintirile unor tovărășii inocente în care sufletele au devenit “frați de sânge” în timp ce umblau înfrățite în amiezile pline de lumină, în iernile înzăpezite ori prin ploaia  de râsete ale copilăriei? Dar când hoinăream hai hui cu mintea rătăcită printre secvențe atinse de magia trecerii timpului, realitatea mi-a pleznit plină de sarcasm toate rătăcirile. Copilăria s-a dus, amintirea s-a prăfuit și oricât am încercat să șterg pulberea  ce se adunase peste timpul scurs,  orizontul nu mai corespundea traseului de altădată. Am întrebat minutele și oamenii, dar  ei  nu mai știau  sa îmi arate cărarea către magia din alte basme.  O ușă mare se trântise greoaie peste emoțiile timpului. Am bătut  pret de câteva speranțe împletite cu zâmbetele inocenței. Am bătut…  dar degetele mi s-au transformat în durere spălată printre lacrimi. Timpul nu mai este același.  Ne  rânjeste acum  dintr-o oglindă distorsionată, care ne spune cum ideile ne-au devoalat în diferite unghiuri.  Cu mult timp în urmă cineva îmi jumulise Prietenia.  De  pe o piatră a superiorității poruncise timpului să încătușeze bucuria zâmbetului, pentru că dintr-o dată nu se mai cuvenea să mi-l acorde. Statutul social nu mai permitea probabil să “se compromită” într-o Prietenie inadecvată.

Rămăsesem mult în urmă, probabil. Un probabil pe care mi l-au probat pe șirul timpului oamenii. În timp ce ușa se lovea tot mai dur de un zid al neîncăperii. Am rămas preț de  cativa ani captivă într-un grilaj al neputinței.  Tot mai multe suflete  si minute s-au pierdut tot mai departe, s-au pierdut de magia emoției.  A fost un foc năvalnic peste realitatea gândurilor, a fost furtună în noaptea adâncă, peste valea morții.  Cateva mâini m-au cuprins totuși, erau puține, dar au fost așa de pline de forță, încât  mi-au împuternicit speranța.  Mi-au readus încrederea în puterea înfrățirii.  Acelor mâini doresc să le mulțumesc.  Prieteni care nu au considerat  piatra când mi-au atins sufletul. Prieteni care îmi vorbeau aceeași limbă înțeleasă de cămăruțele adânci ale copilăriei. În care ne legănasem  cu visele și împletisem  ideile cu inocență.

Îmi doream să scriu despre Prietenie. Cu garanția unor sfârșituri de timp sfâșiate de pietrele societății.  Dar cu siguranța unor începuturi noi, în care copilul se îmbrățișează cu maturitatea în timp ce încă își caută magia basmelor de altădată.  Si zâmbește plin de candoare  amintirii.

Îmi doream să scriu despre Prietenie.  Prietenia cu Speranța și Zâmbetul. Pe care le-am legat într-un algoritm al vieții. O matematică simplă care a respectat ecuația.  Asa cum o făcuse în copilărie.  Fara complexe de superioritate.  Cu Speranța că rezolvarea se împlinește, în timp ce darul universului zâmbește fără să se compromită.

 

S-au “împlinit” azi 500 de pași pe cărarea blogului. O cărare pe care am pornit timid atunci când mă ascundeam după pietrele ce mi le aruncase realitatea.  O cărare pe care îmi doream să scriu despre Prietenie.  Cu începutul unui gând care îmi șoptise  că totul este relativ. Prinsă în ecuații de viață dreaptă într-o lume strâmbă. Sau viceversa. Așa  cum se pliază ideea pe realitatea timpului.  Dar cu Speranța și Zâmbetul lipite de suflet.

 

IMG_3533[2]

 

post-milestone-500-2x

 

Tuesday’s Math Puzzle

“Take the challenge of your life.
Reach out to your goals.
There is no limit to what you can achieve.”
― Lailah Gifty Akita

Happy Tuesday, wherever you are! 

1415734834
Source photo: Google Images 

 

“But in my opinion, all things in nature occur mathematically.”
― René Descartes

 

“Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa”

 

dscf8021
Sursa imagini: Google 

“Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.”

“Istoria se petrece exclusiv în timp, şi prin tot ce are el mai bun, omul încearcă să se împotrivească Timpului.”

“S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…”

“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…”

sanziene_58333700

 

“Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.”

“Suntem păcăliţi; ni se spune că a mai trecut o jumătate de oră, sau că e şase – ca şi cum asta ar avea vreo importanţă. Important e faptul că Timpul nostru, aşa zis al Vieţii, e un Timp al Morţii.”

“Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni.”

flori_de_sanziene

“Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici cu gândul nu gândeşti…”

“Destinul este acea parte din Timp în care Istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.”

“Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creaţie gratuită şi absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existenţa noastră n-ar mai avea nici o semnificaţie şi nici o valoare. Am fi definitiv pierduţi.”

vara

“După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă – o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia.. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.”

“A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.”

“Salvarea de complexe înseamnă depăşirea subiectivismului.”

“Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.”

sanziene

sanzienele_81440700

sanziene

Mircea Eliade  (Bucureşti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986), Noaptea de Sânziene