“O roză-nflorește, suavă”

20049072_403997570001645_1926681380_o

Rondelul rozei ce înflorește

 

O roză-nflorește, suavă…
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă și tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
De chinul ce-și urcă talazul
O roză-nflorește, suavă;
Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Și nu mai e viața grozavă,
Deși mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nflorește, suavă.

Alexandru Macedonski

19989094_403997606668308_198274480_n

 

 

 

Old words are reborn with new faces

While there is life, there is hope!

12033017_917540411661249_5264219549501650452_n

“Few realize how loud their expressions really are. Be kind with what you wordlessly say.”
― Richelle E. Goodrich, Making Wishes: Quotes, Thoughts, & a Little Poetry for Every Day of the Year

IMG_2354

God has given you one face, and you make yourself another. – William Shakespeare

IMG_2138

You gain strength, courage, and confidence by every experience in which you really stop to look fear in the face. You are able to say to yourself, ‘I lived through this horror. I can take the next thing that comes along.’-  Eleanor Roosevelt  

901602_440141426067819_1119665236_o

Keep your face always toward the sunshine – and shadows will fall behind you. Walt Whitman

11728962_1463885910599894_7199072685576314644_o

The face is the mirror of the mind, and eyes without speaking confess the secrets of the heart. – St. Jerome

11951286_894489613966329_6057314080479209424_n

Remember even though the outside world might be raining, if you keep on smiling the sun will soon show its face and…

View original post 141 more words

Căldura de Acasă

While there is life, there is hope!

13647228_208094866258584_1161024992_o

IMG_4202[1]

Deși alergarea între aeroport, trezorerie, consulat, poșta română, Gara de Nord, Grozăvești, Piața Iancului, Piața Unirii, și alte piețe cărora le-am pierdut numele și numărul, a fost una “maratonică”, dar de bun augur, am lăsat Soarele să îmi încălzească sufletul. Să îmi încălzească gândul până în cele mai adânci cămăruțe. Ce mult i-am simțit lipsa. Ce mult îmi lipsise Lumina. Lumina aceea adevărată. Lumina și Soarele de Acasă.

Cum aterizasem la București în dimineața aceleiași zile, știam la ce mă întorc. Înainte de îmbarcare, dau fuguța la toaletă să schimb fața de caniculă, cu cea de …frig, că nu aș putea spune de iarnă, în condițiile în care zburam tot în Europa și nu pe altă emisferă. Și cu jerseul meu preferat, agățat de braț, nu a fost mult să atrag priviri hazlii. Și cu toate acestea, am dârdâit olecuță în timp ce moțaiam fericită pe scaunul avionului, prinsă de…

View original post 654 more words

20 – Zborul

 

i-can-t-keep-calm-it-s-my-son-s-20th-birthday-today

Sper să îmi dați dreptate… Nu pot sta calmă într-o luminoasă zi de luni, copleșită de emoția evenimentului, împletind printre gânduri amintiri pe care le-am legat de funia timpului. Amintiri pline de zâmbete și lacrimi… Au trecut 20 de ani. Iar  acul  timpului a depășit încăpățânat în dimineața aceasta  pragul celor două decenii.

…  La “ecograf” mi se spusese că voi avea o fetiță. Am fost în al nouălea cer. Mai aveam acasă un băiețel, și ideea că vom aduce o surioară lui Cosminel mă încânta enorm. Începusem să pregătesc lucrușoarele din timp; hăinuțe roșii- roz, scutece cu dunguliță roșie, cărucior roz de îți lua privirea. Ce mai, eram într-o dănțuită de culoare tipic feminină.

Cu “micuța Petra” în gânduri, plec grăbită spre spital. Era aproape  5 dimineața. Se luminase deja, iar eu precipitată îmi împleticeam emoțiile.   Până și mașina care ne transportase își împleticise de-a binelea vitezele. Mă prezint politicos la biroul de urgențe ale maternității.  O doamnă amabilă începu să îmi pună 1001 întrebări ca să își completeze formularele necesare. Sau așa mi se păreau mie, muuulte și nesfârșite, iar eu cu zâmbetul pe buze dar cu durerile ce mă strângeau ca într-o menghină nemiloasă, sau  ca o negură   clonțoasă  și plină de rânjete , bângui pe repede înainte: “Vă rog mult să mă duceți înăuntru, eu chiar trebuie să nasc.”  Atât mi-a trebuit!  Doamna mă privește ironic și o strigă pe liftieră: “Du, dragă, fata asta sus, că auzi, cică  naste! Acum! Hahaha!”  iar în timp ce ne însoțea către lift predica teoria cu  născutul  invelit în îmbrăcămintea ironică a lui “apoi nu arăți tu a una care  ar naște”.

Mi s-a spus clar că medicul de gardă încă doarme, dar că fiind dimineață deja, o să mă consulte probabil  înainte de raportul de gardă. Noroc că moașa este încă în preajmă. Normal, îmi spuneam și eu în gând, amestecând deja rugăciuni. Normal că oi fi și eu “norocoasă”  sa găsesc măcar  o moașă. Și am găsit. Io spun frumos, cu un zâmbet laaarg și politicos: “Bună dimineața, am venit să nasc!”  Sau așa ceva. Că mă minunam și eu de unde îmi găsisem zâmbetul, în timp ce dureri infernale mă agonizau pe de-a-ntregul. Moașa îmi zâmbește și ea și mă invită să îmi depozitez bocceluța în salonul de travaliu, asigurându-mă că “hahahaha, dragă,  mai ai până naști!”. Nu știu de unde își făcuse ea iluzia asta; probabil că zâmbetul meu strălucea a bună dimineață proaspătă și răcoroasă. “Hai să vedem cum te prezinți” și mă cheamă să o urmez într-o sală de consultații. Nici nu apucă bine să mă consulte că strigă plină de energie: “Mărie, adă repede trusa!” Iar către mine: “Aoleo, fată, ești dilatată, trebuie să naști. Hai repede în sala de nașteri!” Iar în timp ce aproape mă înșfăcă către sală, o aud pe Măria bombănind supărată: “Dară trusele sunt la sterilizat.”  “Nu-i bai, adu-o pe aialaltă.” șuieră moașa printre dinți. Nu apuc să îmi mai fac griji existențiale legate de trusă.  Maria apare cu “aialaltă” și … în câteva minute un băiețel dolofan de 4,200 kg plângea în mâinile moașei.  Iar eu, epuizată de acum, printre zâmbetele clipelor, aud sirena combinatului anunțându-ne că este  6 dimineața.   Iar în câteva zile, Cosmin avea să primească un frățior , un prieten și un tovarăș de viață.

 

1266246_235019353319570_337723793_o

Satul în care locuiam  era liniștit, iar oamenii se cunoșteau între ei. L-am stresat o vreme cu ideea de salut. La sat așa este politicos. Oamenii se salută între ei, fără nici o condiție. L-am sfătuit ca atunci când salută să facă și o înclinare a capului.  Erau vârstnici care poate nu auzeau glăsciorul gingaș al unui copilaș de 5, 6 anișori.  Dar care făceau apoi o întreagă tragedie dacă li se părea că un țânc nu salută corespunzător.

Era vremea grădiniței. La ora prânzului, venea agale către casă. Un pâlc de bunicuțe discutau într-un cerc larg pline de vervă. A ajuns în dreptul lor și le-a salutat cu o înclinare adâncă de cap. Nimic. Părea că nimeni nu-l auzise. S-a oprit din mers, a scos tacticos fluierul din rucsacel și a fluierat cu  toata forța. Bineînțeles, toate bunicile, luate pe nepregătite, au întors capul să vadă de unde vine zgomotul neprevăzut. Cristi, senin ca o zi de vară, a înclinat iar capul într-un “Bună ziua”, plin de culoare. Apoi și-a întors privirea către rucsacel, aranjându-l calm  inapoi pe spate.  Si fără să le mai privească, și-a reluat brusc mersul mai departe. Istorioara a făcut înconjurul satului, bineînțeles, întrucât ochii din umbră au văzut totul. Și astfel a ajuns și la urechile mele.

17264978_750143708473796_1054577964774986593_n

Azi împletim amintiri haioase sau  pline de râsu-plânsul cu momente de înaltă emoție și cu bucuria drumului pe care pașii îl poartă într-un frenetic dans al pasiunii. O călătorie a vieții în care fiecare etapă scrie povestea ei de netăgăduit, povestea ei unică. Gândurile bune prind aripi să zboare alături de visul tânărului  care a prins a zbura în dansul vieții.

La mulți ani, fiul meu iubit! Îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mămică! Îți mulțumesc că ai coborât  lumea fericirii în sufletul și universul meu.  Sa fii mereu fericit și înțelept, plin de lumina gândurilor bune!

AAEAAQAAAAAAAAiFAAAAJDE1OTM2ODc2LTFlY2YtNDMzMS05ZmZmLTBkM2JiYzg3ZTUxMA

 

 

 

 

Happy birthday son wishes quotes messages

“One Love”

While there is life, there is hope!

11889521_1475811309407354_9211944843707259185_n

One Love could my soul heal enough

When passing the valleys and peeks

Of crying and hoping so tough,

Through all shadows nights let it speak.

***

One Love just has found here myself

While running apart from my dreams.

While wondering life on the shelf

Just fighting with mind on the means.

***

One Love dancing Sun and the Moon,

The hope sings with angels. And blue

The world colours wishes so soon

While  finding my path pretty new.

***

11010589_1586720578270254_6479439972091625004_n

https://simonaprill.com/2016/03/16/one-love/

13183062_165240243877380_1631391798_n

In  response to The Daily Post’s Daily Prompt:  Diverse

View original post

“Când se lasă noaptea, toate pisicile sunt leoparzi”

“Când se lasă noaptea, toate pisicile sunt leoparzi” (Proverb american)

“Un stăpân fericit, o pisică fericită. Un stăpân indiferent, o pisică supărată.” (Proverb chinezesc)

                     “Pisicile sunt ornamente vii.” – Edwin Lent

20170708_100906-EFFECTS

“În ochii pisicilor, toate lucrurile sunt proprietatea lor.”- Proverb englezesc

“O pisică are nouă vieți. Trei le joacă, trei le abate și trei le stă.”- Proverb englezesc

“Un leu feroce, fără frică,
S-a însurat cu o pisică
Şi azi, când împreună stau,
Ea rage şi el face miau.”

(Florin Rotaru – Unuia in Leu)

19894099_402118460189556_819464815_n

“Căţeluşul Martinică
Alergând el o pisică
A dat peste un dulău:
Câinele pisicii rău.

De frică rămas blocat
Abia dacă a lătrat
Şi-a fugit lângă pisică
Tremurând tare de frică.

Când dulăul a lătrat
Pisica a mieunat
Apărând pe Martinică
Ce fugea după pisică.

Şi dulăul, s-a retras
Trei prieteni au rămas:
Prieteni la cataramă
Ce-a mai dulce-n lume mamă.”

Paul Preda Păvălache –  Trei prieteni (poezie pentru copii)

19894469_402137123521023_302989195_n

“Pisica: Un leu pigmeu care iubeşte şoarecii, urăşte câinii şi patronează fiinţele umane.” –  Oliver Herford

“Câinii au stăpân. Pisicile au personal.” – Rush Limbaugh  

“Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi făcută sclavă a biciului. Aceea este pisica. Dacă omul ar putea fi încrucişat cu o pisică, omul ar fi îmbunătăţit, dar ar deteriora pisica.” – Mark  Twain 

19830241_400178053716930_526205198_o

“Visele unei pisici sunt pline cu şoareci.” – Proverb arab

“De-ar fi-n lume numai mâţe – tot poet aş fi?” Mihai Eminescu –  Cugetările sărmanului Dionis

“Dacă nu ai prieten ia-ţi o pisică.” – Proverb arab

“Și pisica ajunge tigroaică dacă trăiește în pădure.”- Proverb indian

19814508_402118370189565_1530656785_o

 

 

Spinning around

While there is life, there is hope!

Imagine***

Behind of dreaming hour,

 Ahead  of cutting time,

I left to flow its  river

And running into  mine.

***

Behind of nothing smash

Ahead of thousands thoughts

I burnt  out to the crash

The  silence through the nights.

***

And still ahead of stepping

Into the future mind,

I’m wandering and spinning

Around of time, and shine.

***

10983254_1409293076059178_3857977966308253851_o

View original post

“Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa”

 

dscf8021
Sursa imagini: Google 

“Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaţa. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.”

“Istoria se petrece exclusiv în timp, şi prin tot ce are el mai bun, omul încearcă să se împotrivească Timpului.”

“S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…”

“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…”

sanziene_58333700

 

“Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.”

“Suntem păcăliţi; ni se spune că a mai trecut o jumătate de oră, sau că e şase – ca şi cum asta ar avea vreo importanţă. Important e faptul că Timpul nostru, aşa zis al Vieţii, e un Timp al Morţii.”

“Dar ce poate însemna o iubire? Cât poate ea dura? Nimic nu durează în lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca să se nască din nou, altfel, în altă parte, cu alţi oameni.”

flori_de_sanziene

“Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici cu gândul nu gândeşti…”

“Destinul este acea parte din Timp în care Istoria îşi imprimă voinţa ei asupra noastră. De aceea trebuie să-i rezistăm, să fugim de el, să ne refugiem în Spectacol.”

“Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creaţie gratuită şi absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existenţa noastră n-ar mai avea nici o semnificaţie şi nici o valoare. Am fi definitiv pierduţi.”

vara

“După o anumită vârstă, toţi oamenii au impresia că au naufragiat, că şi-au ratat viaţa, că au trăit o viaţă idioată, absurdă – o viaţă care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viaţa altuia.. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înşine şi nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viaţa noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.”

“A nu mai avea timp înseamnă a fi rezolvat toate problemele, a trăi într-un perfect echilibru.”

“Salvarea de complexe înseamnă depăşirea subiectivismului.”

“Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.”

sanziene

sanzienele_81440700

sanziene

Mircea Eliade  (Bucureşti, 28 februarie 1907 – Chicago, 22 aprilie 1986), Noaptea de Sânziene

Zeiţă fecioară

IMG_3532[1]

While there is life, there is hope!

Luanei, copilul frumos care a fost chemat de îngeri

IMG_3532[1]

Mai ştiu că-mi spuneai uneori fără vină
Cum simţi că strecoară o pace divină,
O mâna ce parcă o vezi şi te cheamă
Spre alte tărâmuri, să gusti, să iei seamă
De-o dulce şi gingaşă, albă lumină…
Plângeai fără glas, plângeai în surdină,
Fugind tot mai mult spre dorul de ducă,
Râvnind cu putere ce viaţă apucă
Din tot ce-i mai bun cum numai ea ştie
Viaţă de scenă, de aur să fie.

Şi-atât de frumoasă ai fost pentr-o seară,
Curtată de toţi, zeiţă fecioară.
Citeau de acum viitorul ce ţine
Misterul de a fi iubită ca tine.
Iar ei din altarul măririi de sine,
Prea siguri în toate, privindu-te bine,
Ţi-au pus aurora; dar, vai, prea devreme
Din colţuri umbroase avea să te cheme
Pocalul ce arde tot trupul şi tinde
În gheara sfârşirii şi sufletu-a prinde.

Rănită de-atâta amară…

View original post 119 more words

Un interviu adevărat

Nu știu cât de profund am confuzionat amicii în jurul meu, dar cu siguranță le-am trimis așa o ușoară undă de nedumirire. Fug acasă, spun eu hotărât, când taman eram cu toții relaxați în toiul unei cine în familie. ( Familia românească de suflet, cea departe de Casă). Am interviu! Și radiam de bucurie. Și emoție, dar asta nu le-am mai spus-o, că o țineam ascunsă, să nu cumva să își dea aere și să mă năvălească cu totul. Ce interviu, fată, la ora asta?  ( În mediul nostru ne-am obișnuit cu noțiunea de interviu pentru job, ca și cu plecatul la cumpărături, o necesitate a necesităților. ) Un interviu adevărat, stați pe-aproape. Vin cu detaliile după, zic eu și ies val-vârtej …

Și a fost… Un interviu adevărat. Nu am vorbit nici despre Radioprotecție, Filozofia Paracetamolului, nici despre Control Drugs. A fost cu și despre Cuvânt. Cuvânt pe care l-am rătăcit puțin în esență, în timp ce îi explicam și în engleză lui AB cam despre ce este vorba. Că ce am fost eu emoționată, dar el a fost curios din cale-afară.

Mulțumesc Ioanei pentru provocare! A fost cu adevărat o experiență unică. Îi mulțumesc  pentru că a avut răbdare să îi răspund  și pentru zâmbetul pe care mi l-a adus când i-am citit comentariile. Dar ce zâmbet spun eu aici, explozia de râs în toată puterea cuvântului. De tradus și soțului, nooo, nici vorbă. Nu mi-a ieșit boabă de cuvânt întreg printre hohote. Abia către seară am reușit, după ce tocmai câștigase Pakistanul nu știu ce mare cupă la meciul de cricket. Și a avut răbdare cu biata mea traducere.

***

La numărul 45,  interviu cu Simona  Creem (Prilogan). Fosta Prilogan. Actuala Simona Çreem. Blogăriță, poet, om. Am abordat-o, a acceptat. Știam ce și cum scrie, dar nu știam omul. So… interviu. Pe parcursul interviului, am oscilat între ceva iritare (din cauză de căldură și răspunsuri care veneau cam greu, undeva la 10-20 de minute distanță de punerea întrebării) și încântarea de a găsi în spatele unui blog un om sensibil (poate mult prea sensibil). Am mai găsit o toamnă și o cortină. M-au cam încurcat, m-am învârtit un pic în jurul lor (n-am prea reușit să dau la o parte cortina și nici acum, după interviu, nu prea mi-e clar ce cauta acolo). Una peste alta, Simona a reușit, pe la jumătatea interviului, să mă câștige. Nu ca cititor, mă avea deja de ceva ani, ci ca om. Voi o știți, n-o știți, citiți și… decideți singurei dacă vă merită sau nu atenția, eu doar v-o (re)aduc în atenție.

Iată deci, un interbiu cu Simona Creem (Prilogan) : continuarea aici