Speranță

Vremea de răsfăț mă leagă de-un vis

Vremea de cântec îmi șuieră-n geam

Dar plânge prezentul de dor prea mult nins

Și-mi arde  vremelnic putința ce-o am.

***

Timpul mai cântă prin turle, doinind 

Iar negura nopții dansează vioi 

Pe șira spinării și-nvăluie-n gând

Poveste și lacrimi, și dorul din noi.

***

Cu mările largi pornesc în abis

Să-mi caut prea rostul rostirii și-apoi

Să-mi dărui luminii voința din vis

Când ceru-nmulteste speranța cu doi.

Slova

Am găsit printre -atâtea hârtii rătăcite
Pe rafturi umbroase trecute de vreme
O slovă tăcută dar care sta să mă cheme
Spre alte idei decât cele știute.

Pierdută de timp și de locuri atare
Cu mintea pornit-am spre slova cea veche,
Dar nouă mi-a fost fost și fără pereche
Pentru sufletul meu amorțit de-ntristare.

Și-n timp ce citeam, simțeam cum se duce
Atâta durere și pleacă departe…
Să simț mai apoi cum prin mine străbate
Fiorul iubirii îngenunchiat lângă Cruce.

Învăluită de-un dor nespus pentru pace
Am pus slova-ncet la pieptu-mi…si plâng…
Și-n suflet mi-o leg și-n inimă-o strâng
Când știu că din mine o alta va face…

images (1)

Imagine

Mâna

Mai curg din izvoarele lumii ușor picături de viață,
Din stânci necioplite de gânduri un glas parcă tainic vorbește,
Din cerul prea plin de orbite, măiastră o pasăre-nvață
O sfântă predare de sine în care iubirea domnește.

M-arunc în oceanul vieții și simț cum mă prinde o Mână.
Sub tâmple m-apasă povara uitării să-mi dărui iubire.
Pe drumul plecării spre mine o zi nu mai este deplină,
Dar mâna-mi arată străpunsă Cărarea ce-mi dă mântuire.

Din aura păcii preasfinte iubirea lăsat-a-mi o parte;
În suflet tristețea adoarme în noaptea adâncă …si piere…
Iar Mâna-mi întinde din ceruri cu zborul de îngeri o Carte-
Lumină să-mi fie pe cale, și apă, și pâine, și miere!

IMG_2815

Se clatină timpul

Se clatină timpul, iubite
 
 În noptea-ntristării  din noi. 
  
   Alunecă pașii ‘napoi  
  
   Iar umbră pe umbră se minte.
   
 *** 
 Se clatină timpul, și moare 
  
   Secundă-n secundă prin noi. 
  
   Prin noaptea spălată de ploi 
  
   Doar ochiul speranței mai doare.

***

 

Se clătină timpul-n povestea 
  
  Legată cu dorul de  noi.  
  
  Ne macină-n zâmbet și-apoi  

 Ne-azvârle-n furtună și nea. 

*** 

Se clatină timpul, iubite 
  
   Alunecă clipa-n noroi. 
  
  E ploaie, e vânt și prin noi  
  
   Doar dorul mai stă să-l înfrunte.

cropped-img_3917.jpg
  .

Toamnele noastre

20170828_152337
Cocorii din suflete se duc departe
Iar apele reci ne inundă privirea.
Cu forţă adâncă un frig ne străbate
Şi-o toamnă  pustie ne răpeşte iubirea.
Ne vin din adâncuri , din epoci trecute,
Sclipiri diafane de duminici albastre,
Ne cheamă… ne-alungă… uşor abătute,
Cernite de vreme, de toamnele noastre.
***
Eu caut în unghiuri fărâma pierdută,
Tu ca într-un cerc te roteşti, în zadar,
Mirarea-şi ia zborul, tăcută, ne uită…
Ne lasă în toamna pustiul amar.
Cu umbrele-adânci încrustate de vreme,
Cu cer înnorat şi cu stele sihastre,
Ne trecem prin timpuri ce vor să ne cheme
Din toamne  trecute  in toamnele noastre.
21105717_423603598041042_6737851628620321431_n

Îmbrăţişare

Rugăciune

10410537_1565187833756862_1875559120869285895_n[1]

Şi florile stau îngemănate
Alături unite, cu faţa spre soare.
Se-apleacă uşor: divină-nchinare.
Respiră profund din aerul vieţii…
Din timpuri trecute cântat-au poeţii
Magia şi şarmul ce le străbate
Cu harul pe toate!
***
Şi pasărea mică ce-şi flutură zborul
Gingaşă se-apleacă în semn de-nchinare,
Un dans care prinde şi flutur şi floare.
Respiră cu dor din văzduhuri înalte,
E totul al ei: aproape, departe…
Şi cerul întreg i-a dat Creatorul,
Şi cântul şi zborul!
***
Tu vrei să trăieşti şi aevea îţi place
Să simţi cum prin vene pulsează voinţa.
Când graba şi stresul înving neştiinţa,
Tu toate le şti şi-ţi pare că-i bine,
Şi-o lume întreagă se simte ca tine,
Dar totuşi se zbate şi nu are pace
Şi nu ai ce-i face…
***
Dar turma cea mică şi blândă măsoară
În trepte de aur Iubirea divină
Şi plânge în taină-a pământului vină.
Când oamenii uită cum se respiră
Credinţa, nobleţea şi-adevărul îi miră.
Când lasă în suflet tandreţea să doară
Şi viaţa să moară…
***
M-aplec înaintea Celui ce poate
Din viaţă să-mi facă un rai pe pământ,
Să-i las la picioare şi lacrimi şi gând,
Şi durere şi patimi, să le-aline pe toate.
Cu-adevărul să pătrund infinitul departe
Dincolo de moarte…
***
DSCN8668
Să fiu ca şi valul ce-n marea albastră
Cu spume lucii adânc se închină
În vastul şi tainicul dor de lumină,
Ce-ascunde din timpuri adunate, străbune
Poveştile vieţii şi triste din lume,
Dar cu-atâta povară pe o Terră  sihastră
Se-nchină măiastră!
***
Luceferii cântă cu astrele-n ceruri
Adâncă, solemnă psaltire ce-o-nchină
Acelui ce parte le-a dat din Lumină.
Iar îngerii-n robe de pură culoare
Alături de lună şi stele şi soare
Înalţă   în sfintele, tainice coruri
O rugă de-a pururi!
11046732_1565185620423750_6142782547610719453_n[1]
***
11043279_1565186970423615_7239581294877606_n[1]

Binar

Clădesc din panza aurorii
Un metafizic curcubeu
Să-mi fiu stăpân în propriul eu
Şi zbaterea s-o simt mereu
Sub flacăra mirării.
***
Idei binare să combin
Când lupt sub flori de trandafiri
Cu gheara rece din priviri;
Iar tot zâmbind unei simţiri
Rupestru să suspin.
***
Lumina vrând ocol să-mi dea,
Îmi duc din greu războiul;
Dar văd pe chip noroiul
Şi-n inimă-mi simt sloiul
Singurătăţii ce mă vrea.
***
Şi-n toate astea îmi adun
Un strop de fericire
Ce-o izvoresc din mine
S-o am aici de rău şi bine:
O perlă-ntr-un cătun.
***
 11872206_1472326376422514_8034004482243080984_o