Emoție de toamnă

IMG_3359.JPG

A venit toamna! Buuun, am văzut deja cum ploaia îmi dansează desculță pe trotuare și mă vrăjește cu vântul turbat. Mă pișcă de nări și îmi înroșește obrajii cu o ușoară răceală. Mă mai și scutură în friguri câteodată, așa, ca să îmi amintesc că dumneaei, Toamna, este înainte de toate, Emoție.
(Noah, bine se zice! Că tot începe școala cu fiecare sosire a ei, deci copiii știu mai bine cum stă treaba cu emoția. )

***

Să fie inspirational, îmi explică Diana. Că trebuie musai să inspire… Am privit eu lung la ea, în timp ce hotărâtă gesticula cu mâna dreaptă semne în aer: Mai bine pune-te de scrie “inspirational”, că asta vor oamenii să citească. Vor sfaturi, răspunsuri la probleme reale de viață, nu probleme de matematică! Te găsiși tu acu’ să explici cum se scoate de sub radical… Ce îmi trebuie mie radical, când io spăl c…t cot la cot cu bbc-ul?  (Nota mea: Diana este “nurse” în viața ei reală, dar îi explic că puștii de la orele de mate citesc cu drag ceea ce motroșesc eu prin radical.   😉 ) Și uite așa, sfatul Dianei a fost unul dintre cele multe ale majorității, ca răspuns la cererea mea de… “orientare a inspirației”!  (Pe modul: Întreabă și ți se va răspunde! Sau și mai bine: Ai grijă ce întrebi că s-ar putea să ți se prea răspundă! )

M-am hotărât să îmbrac frumos blogul pentru un nou anotimp. Și de ce nu, să-i pictez măcar așa, din unghiul întrebării, câteva trucuri inspirationale… Nah, nah, nu dați cu idei în mine, nici cu gânduri… Că… taman unghiul întrebării se încarcă din râul realității mele. Că doar printre apele lui m-am scăldat. Că eu, în naivitatea mea, socot că sfaturile inspirationale izvorăsc din experiență personală, și nu din acțiunea de copy-paste a textelor deja celebre. Sau asta era dintr-un film preistoric?

Și pentru că plouă și este toamnă înfrigurată peste oraș, vin și eu cu idei urbane: Cum să îți îmbogățești garderoba! Inspirational! Nu vă gândiți la garderoba aia cu hăinuțe. Ci la cea cu cărticele.  Ne-am mutat zilele acestea, de la parter la etajul 5. AB a fost, din păcate pentru el, și din fericire pentru mine, cărătorul de serviciu. Toate ca toate, dar acu’ a simțit el cum stă treaba cu “prietenii” nevestei. Că au fost greuti cu toții, aliniați cuminți între coperți care de care mai cartonate.  Suntem în etapă de reconstrucție a căminului, iar prietenii mei au poposit oleacă printre toate cele, așa încât cu drag îmi numesc “întregul” o adevărată garderobă. Că tot îmi completează ei unele lipsuri.

***

Se profită de dansul ploii pe asfalt, se îmbină sunetul picurilor cu șuieratul vântului așa încât din absența atenției, se uită umbrela acasă. Nefolositoare de altfel, într-o combinație de piruetă a vântului. Se pornește în rezolvarea problemelor cotidiene, care, spre deosebire de cele matematice, se întind la infinit, din ce în ce mai timorate. Se jonglează printre clădiri, mașini, oameni și stropi  melancolici de ploaie. Iar când totul pare rezolvat către o calmitate normală, se zărește magazinul acela cu prieteni ce zâmbesc cu ghidușie de pe rafturi. Se profită deci  la maaaxim de rockul, dezmățat de acum, al ploii, și se caută o caldă îmbrățișare la adăpostul clădirii.  Asta după ce, oricum ploaia a făcut ravagii în freză și a înmuiat bine pielea, cu haine cu tot. Se îmbrățișează prietenii cu căldură, cu privirea, cu cititul, apoi cu cardul care trece prin worldpay pecetluind a nouă etapă a prieteniei. Se aranjează cu grijă prin două, trei pungi de plastic, așa încât ploaia să nu atingă nici măcar cu mirosul, parfumul elegant al cărților.

Se pornește cu avânt și bucurie înapoi spre casă, prin muzica vântului, bineînțeles. În timp ce ploaia continuă să facă mișcări aritmate pe bulevarde, în coafură și pe haine. Se surprinde soțul care își bea calm ceaiul, după tura de serviciu.

“Se surprinde” este un termen prietenos, că tot sunt și noii prieteni în preajmă, și atingerea căldurii învăluie de acum toată zona de zi care a mai rămas. Se surprinde ușor științifico-fantastic, pentru că deși științific, ai înțeles cât de greu se cară cărțile alea multe într-un timp limitat, rămâi fantastic vrăjit de ideea prieteniei. Iar ploaia, tot fantastic, contribuie la repararea situației. Biata de tine, te-a plouat rău de tot. Iar în timp ce glasul transmite compasiune, ochii năvălesc oarecum supărați la pungile lui Waterstones:  Sper, draga mea, să locuim cât de mult în noua casă!

Cum să nu iubești ploaia? Și Toamna? Și Emoția?

O Toamnă plină de Emoții, oriunde vă aflați!

 

12313956_1531004147221403_2540573252903438756_n

 

Advertisements