20 – Zborul

 

i-can-t-keep-calm-it-s-my-son-s-20th-birthday-today

Sper să îmi dați dreptate… Nu pot sta calmă într-o luminoasă zi de luni, copleșită de emoția evenimentului, împletind printre gânduri amintiri pe care le-am legat de funia timpului. Amintiri pline de zâmbete și lacrimi… Au trecut 20 de ani. Iar  acul  timpului a depășit încăpățânat în dimineața aceasta  pragul celor două decenii.

…  La “ecograf” mi se spusese că voi avea o fetiță. Am fost în al nouălea cer. Mai aveam acasă un băiețel, și ideea că vom aduce o surioară lui Cosminel mă încânta enorm. Începusem să pregătesc lucrușoarele din timp; hăinuțe roșii- roz, scutece cu dunguliță roșie, cărucior roz de îți lua privirea. Ce mai, eram într-o dănțuită de culoare tipic feminină.

Cu “micuța Petra” în gânduri, plec grăbită spre spital. Era aproape  5 dimineața. Se luminase deja, iar eu precipitată îmi împleticeam emoțiile.   Până și mașina care ne transportase își împleticise de-a binelea vitezele. Mă prezint politicos la biroul de urgențe ale maternității.  O doamnă amabilă începu să îmi pună 1001 întrebări ca să își completeze formularele necesare. Sau așa mi se păreau mie, muuulte și nesfârșite, iar eu cu zâmbetul pe buze dar cu durerile ce mă strângeau ca într-o menghină nemiloasă, sau  ca o negură   clonțoasă  și plină de rânjete , bângui pe repede înainte: “Vă rog mult să mă duceți înăuntru, eu chiar trebuie să nasc.”  Atât mi-a trebuit!  Doamna mă privește ironic și o strigă pe liftieră: “Du, dragă, fata asta sus, că auzi, cică  naste! Acum! Hahaha!”  iar în timp ce ne însoțea către lift predica teoria cu  născutul  invelit în îmbrăcămintea ironică a lui “apoi nu arăți tu a una care  ar naște”.

Mi s-a spus clar că medicul de gardă încă doarme, dar că fiind dimineață deja, o să mă consulte probabil  înainte de raportul de gardă. Noroc că moașa este încă în preajmă. Normal, îmi spuneam și eu în gând, amestecând deja rugăciuni. Normal că oi fi și eu “norocoasă”  sa găsesc măcar  o moașă. Și am găsit. Io spun frumos, cu un zâmbet laaarg și politicos: “Bună dimineața, am venit să nasc!”  Sau așa ceva. Că mă minunam și eu de unde îmi găsisem zâmbetul, în timp ce dureri infernale mă agonizau pe de-a-ntregul. Moașa îmi zâmbește și ea și mă invită să îmi depozitez bocceluța în salonul de travaliu, asigurându-mă că “hahahaha, dragă,  mai ai până naști!”. Nu știu de unde își făcuse ea iluzia asta; probabil că zâmbetul meu strălucea a bună dimineață proaspătă și răcoroasă. “Hai să vedem cum te prezinți” și mă cheamă să o urmez într-o sală de consultații. Nici nu apucă bine să mă consulte că strigă plină de energie: “Mărie, adă repede trusa!” Iar către mine: “Aoleo, fată, ești dilatată, trebuie să naști. Hai repede în sala de nașteri!” Iar în timp ce aproape mă înșfăcă către sală, o aud pe Măria bombănind supărată: “Dară trusele sunt la sterilizat.”  “Nu-i bai, adu-o pe aialaltă.” șuieră moașa printre dinți. Nu apuc să îmi mai fac griji existențiale legate de trusă.  Maria apare cu “aialaltă” și … în câteva minute un băiețel dolofan de 4,200 kg plângea în mâinile moașei.  Iar eu, epuizată de acum, printre zâmbetele clipelor, aud sirena combinatului anunțându-ne că este  6 dimineața.   Iar în câteva zile, Cosmin avea să primească un frățior , un prieten și un tovarăș de viață.

 

1266246_235019353319570_337723793_o

Satul în care locuiam  era liniștit, iar oamenii se cunoșteau între ei. L-am stresat o vreme cu ideea de salut. La sat așa este politicos. Oamenii se salută între ei, fără nici o condiție. L-am sfătuit ca atunci când salută să facă și o înclinare a capului.  Erau vârstnici care poate nu auzeau glăsciorul gingaș al unui copilaș de 5, 6 anișori.  Dar care făceau apoi o întreagă tragedie dacă li se părea că un țânc nu salută corespunzător.

Era vremea grădiniței. La ora prânzului, venea agale către casă. Un pâlc de bunicuțe discutau într-un cerc larg pline de vervă. A ajuns în dreptul lor și le-a salutat cu o înclinare adâncă de cap. Nimic. Părea că nimeni nu-l auzise. S-a oprit din mers, a scos tacticos fluierul din rucsacel și a fluierat cu  toata forța. Bineînțeles, toate bunicile, luate pe nepregătite, au întors capul să vadă de unde vine zgomotul neprevăzut. Cristi, senin ca o zi de vară, a înclinat iar capul într-un “Bună ziua”, plin de culoare. Apoi și-a întors privirea către rucsacel, aranjându-l calm  inapoi pe spate.  Si fără să le mai privească, și-a reluat brusc mersul mai departe. Istorioara a făcut înconjurul satului, bineînțeles, întrucât ochii din umbră au văzut totul. Și astfel a ajuns și la urechile mele.

17264978_750143708473796_1054577964774986593_n

Azi împletim amintiri haioase sau  pline de râsu-plânsul cu momente de înaltă emoție și cu bucuria drumului pe care pașii îl poartă într-un frenetic dans al pasiunii. O călătorie a vieții în care fiecare etapă scrie povestea ei de netăgăduit, povestea ei unică. Gândurile bune prind aripi să zboare alături de visul tânărului  care a prins a zbura în dansul vieții.

La mulți ani, fiul meu iubit! Îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mămică! Îți mulțumesc că ai coborât  lumea fericirii în sufletul și universul meu.  Sa fii mereu fericit și înțelept, plin de lumina gândurilor bune!

AAEAAQAAAAAAAAiFAAAAJDE1OTM2ODc2LTFlY2YtNDMzMS05ZmZmLTBkM2JiYzg3ZTUxMA

 

 

 

 

Happy birthday son wishes quotes messages

Advertisements