This day’s thought – Harmonize

Sound… This word conveys to a specified impression when heard. A beautiful world could display ahead.  It’s already known by centuries that the Sound heals and harmonizes the body, mind and spirit.   The  Word is considered the most powerful force given to the humanity.  It could be used to build up the encouragement and bring the peace of mind. Or it could bring down the tears of despairs.  The Word itself has the power and the energy to heal, to help, to hurt, to harm, to humiliate.

Words carry inestimable importance. The Universe has been created by word.

We could create our universe in daily basis through our mindfulness, through our words. Paying attention to our speech while bringing the peace and love around us. It’s on our power to deal with this. Our words could paint with rays of love the days or could poison the nights. The mind’s nights. Someone told me these days that has been told by his childhood  on a daily basis through media, to hate the foreigners from his country. Later in the years his mind refused to take anymore this word of hating, understanding that we all are humans, we all are the same race. Converted the toxin of hating to a shining peacefulness.  Daily he brings now  in his speech the ray of love.  The Word changes definitely his setting of mind.  Today he is a Peace Ambassador for the people around him.  This kind of people could be met everywhere around us.

Bring your own peace and mindfulness through your words!  Build the beautiful World by your speech.  Harmonize your body, spirit and mind within the power of the Sound!

 

 

How maths helps us understand why music moves people

Elaine Chew - Professor of Digital Media, Queen Mary University of London

“Music is known to provoke the senses, give pleasure and sometimes move people to tears. Surely this has little to do with mathematical models which are so frequently associated with cold and rational logic. So what can maths tell us about this powerful phenomenon closely connected to the emotions? Can mathematics help us measure what’s sublime or ineffable about a piece of music?

Music evokes strong emotions such as frisson (goose bumps), awe and laughter – and has been found to use the same reward pathways as food, drugs and sex to induce pleasure. A shiver down one’s spine or an uncontrollable guffaw when listening to music is most often a case of the music defying your expectations. Expectations can be defined in two ways: schematic – knowing how a genre of music is supposed to go – or veridical – knowing how a particular piece of music unfolds.

On one end of the spectrum, a performance or a piece of music that does just what you’d expect runs the risk of becoming banal. On the other end, music like that of PDQ Bach – which uses tongue-in-cheek egregious violations of known expectations – makes many people laugh.

The craving that comes from musical anticipation and the euphoria that follows the reward have both been found to be linked to dopamine release. As a result, performers and composers alike play with listeners’ expectations, often going to great lengths to carefully choreograph their expectations, and then sometimes breaking them, to provoke and heighten emotional responses.

Playing with expectations

In tonal music, which is almost all of the music that we hear and can be thought of as being based on a scale, the note sequence sets up expectations, then suspends, fulfils, or violates them. For a simple example, sing the first three phrases of “Happy Birthday” and stop at the end of the penultimate phrase.

Anticipation for the resolution to this musical cliffhanger creates a palpable knot in the gut. This hollow feeling can be further intensified by delaying the final phrase. The release is evident when the final phrase is heard and ends happily on the most stable tone.

Two things are at work here in this miniature example: tonality and time. Tonality provides a framework through which expectations are formed – and the play on time, the delaying of expectations, uses the framework to create a musical cliffhanger and titillate the senses.

Where maths comes in

Expectations can be modelled mathematically and time can be measured – so the shaping of both expectations and time can be described in numbers. Over the years, in my research lab, we have developed models and computer algorithms for quantifying tonal properties and expressive parameters in music. Many of the tonal analysis algorithms are based on what is known as a “spiral array model”.

The spiral array can be plotted in 3D to allow us to visualise the dynamic evolution of musical keys and spot when the notes and their timing combine to do something interesting to tug at our emotions.

As music is heard, the notes can be mapped to the model, duly weighted and summarised as points inside it. Movements in the space inside the model allow listeners to see deviations from expected tonal behaviour.”     Read the original article.

 


 

Happy Sunday, wherever you are!

brain-teaser-number-maths-puzzles-find-the-missing-number-in-the-box-17413396945835d565c8af95.77195527
Source photo: Google Images

 

“O roză-nflorește, suavă”

20049072_403997570001645_1926681380_o

Rondelul rozei ce înflorește

 

O roză-nflorește, suavă…
Ca nor risipit e necazul.
Puternic mă poartă extazul
Spre-o naltă și tainică slavă.

Nu-mi pasă de-a vieții otravă,
De chinul ce-și urcă talazul
O roză-nflorește, suavă;
Ca nor risipit e necazul.

Stăpân sunt de-acum pe răgazul,
Să-mi fac din ursită o sclavă,
Și nu mai e viața grozavă,
Deși mi-a brăzdat tot obrazul
O roză-nflorește, suavă.

Alexandru Macedonski

19989094_403997606668308_198274480_n

 

 

 

Old words are reborn with new faces

While there is life, there is hope!

12033017_917540411661249_5264219549501650452_n

“Few realize how loud their expressions really are. Be kind with what you wordlessly say.”
― Richelle E. Goodrich, Making Wishes: Quotes, Thoughts, & a Little Poetry for Every Day of the Year

IMG_2354

God has given you one face, and you make yourself another. – William Shakespeare

IMG_2138

You gain strength, courage, and confidence by every experience in which you really stop to look fear in the face. You are able to say to yourself, ‘I lived through this horror. I can take the next thing that comes along.’-  Eleanor Roosevelt  

901602_440141426067819_1119665236_o

Keep your face always toward the sunshine – and shadows will fall behind you. Walt Whitman

11728962_1463885910599894_7199072685576314644_o

The face is the mirror of the mind, and eyes without speaking confess the secrets of the heart. – St. Jerome

11951286_894489613966329_6057314080479209424_n

Remember even though the outside world might be raining, if you keep on smiling the sun will soon show its face and…

View original post 141 more words

Căldura de Acasă

While there is life, there is hope!

13647228_208094866258584_1161024992_o

IMG_4202[1]

Deși alergarea între aeroport, trezorerie, consulat, poșta română, Gara de Nord, Grozăvești, Piața Iancului, Piața Unirii, și alte piețe cărora le-am pierdut numele și numărul, a fost una “maratonică”, dar de bun augur, am lăsat Soarele să îmi încălzească sufletul. Să îmi încălzească gândul până în cele mai adânci cămăruțe. Ce mult i-am simțit lipsa. Ce mult îmi lipsise Lumina. Lumina aceea adevărată. Lumina și Soarele de Acasă.

Cum aterizasem la București în dimineața aceleiași zile, știam la ce mă întorc. Înainte de îmbarcare, dau fuguța la toaletă să schimb fața de caniculă, cu cea de …frig, că nu aș putea spune de iarnă, în condițiile în care zburam tot în Europa și nu pe altă emisferă. Și cu jerseul meu preferat, agățat de braț, nu a fost mult să atrag priviri hazlii. Și cu toate acestea, am dârdâit olecuță în timp ce moțaiam fericită pe scaunul avionului, prinsă de…

View original post 654 more words

20 – Zborul

 

i-can-t-keep-calm-it-s-my-son-s-20th-birthday-today

Sper să îmi dați dreptate… Nu pot sta calmă într-o luminoasă zi de luni, copleșită de emoția evenimentului, împletind printre gânduri amintiri pe care le-am legat de funia timpului. Amintiri pline de zâmbete și lacrimi… Au trecut 20 de ani. Iar  acul  timpului a depășit încăpățânat în dimineața aceasta  pragul celor două decenii.

…  La “ecograf” mi se spusese că voi avea o fetiță. Am fost în al nouălea cer. Mai aveam acasă un băiețel, și ideea că vom aduce o surioară lui Cosminel mă încânta enorm. Începusem să pregătesc lucrușoarele din timp; hăinuțe roșii- roz, scutece cu dunguliță roșie, cărucior roz de îți lua privirea. Ce mai, eram într-o dănțuită de culoare tipic feminină.

Cu “micuța Petra” în gânduri, plec grăbită spre spital. Era aproape  5 dimineața. Se luminase deja, iar eu precipitată îmi împleticeam emoțiile.   Până și mașina care ne transportase își împleticise de-a binelea vitezele. Mă prezint politicos la biroul de urgențe ale maternității.  O doamnă amabilă începu să îmi pună 1001 întrebări ca să își completeze formularele necesare. Sau așa mi se păreau mie, muuulte și nesfârșite, iar eu cu zâmbetul pe buze dar cu durerile ce mă strângeau ca într-o menghină nemiloasă, sau  ca o negură   clonțoasă  și plină de rânjete , bângui pe repede înainte: “Vă rog mult să mă duceți înăuntru, eu chiar trebuie să nasc.”  Atât mi-a trebuit!  Doamna mă privește ironic și o strigă pe liftieră: “Du, dragă, fata asta sus, că auzi, cică  naste! Acum! Hahaha!”  iar în timp ce ne însoțea către lift predica teoria cu  născutul  invelit în îmbrăcămintea ironică a lui “apoi nu arăți tu a una care  ar naște”.

Mi s-a spus clar că medicul de gardă încă doarme, dar că fiind dimineață deja, o să mă consulte probabil  înainte de raportul de gardă. Noroc că moașa este încă în preajmă. Normal, îmi spuneam și eu în gând, amestecând deja rugăciuni. Normal că oi fi și eu “norocoasă”  sa găsesc măcar  o moașă. Și am găsit. Io spun frumos, cu un zâmbet laaarg și politicos: “Bună dimineața, am venit să nasc!”  Sau așa ceva. Că mă minunam și eu de unde îmi găsisem zâmbetul, în timp ce dureri infernale mă agonizau pe de-a-ntregul. Moașa îmi zâmbește și ea și mă invită să îmi depozitez bocceluța în salonul de travaliu, asigurându-mă că “hahahaha, dragă,  mai ai până naști!”. Nu știu de unde își făcuse ea iluzia asta; probabil că zâmbetul meu strălucea a bună dimineață proaspătă și răcoroasă. “Hai să vedem cum te prezinți” și mă cheamă să o urmez într-o sală de consultații. Nici nu apucă bine să mă consulte că strigă plină de energie: “Mărie, adă repede trusa!” Iar către mine: “Aoleo, fată, ești dilatată, trebuie să naști. Hai repede în sala de nașteri!” Iar în timp ce aproape mă înșfăcă către sală, o aud pe Măria bombănind supărată: “Dară trusele sunt la sterilizat.”  “Nu-i bai, adu-o pe aialaltă.” șuieră moașa printre dinți. Nu apuc să îmi mai fac griji existențiale legate de trusă.  Maria apare cu “aialaltă” și … în câteva minute un băiețel dolofan de 4,200 kg plângea în mâinile moașei.  Iar eu, epuizată de acum, printre zâmbetele clipelor, aud sirena combinatului anunțându-ne că este  6 dimineața.   Iar în câteva zile, Cosmin avea să primească un frățior , un prieten și un tovarăș de viață.

 

1266246_235019353319570_337723793_o

Satul în care locuiam  era liniștit, iar oamenii se cunoșteau între ei. L-am stresat o vreme cu ideea de salut. La sat așa este politicos. Oamenii se salută între ei, fără nici o condiție. L-am sfătuit ca atunci când salută să facă și o înclinare a capului.  Erau vârstnici care poate nu auzeau glăsciorul gingaș al unui copilaș de 5, 6 anișori.  Dar care făceau apoi o întreagă tragedie dacă li se părea că un țânc nu salută corespunzător.

Era vremea grădiniței. La ora prânzului, venea agale către casă. Un pâlc de bunicuțe discutau într-un cerc larg pline de vervă. A ajuns în dreptul lor și le-a salutat cu o înclinare adâncă de cap. Nimic. Părea că nimeni nu-l auzise. S-a oprit din mers, a scos tacticos fluierul din rucsacel și a fluierat cu  toata forța. Bineînțeles, toate bunicile, luate pe nepregătite, au întors capul să vadă de unde vine zgomotul neprevăzut. Cristi, senin ca o zi de vară, a înclinat iar capul într-un “Bună ziua”, plin de culoare. Apoi și-a întors privirea către rucsacel, aranjându-l calm  inapoi pe spate.  Si fără să le mai privească, și-a reluat brusc mersul mai departe. Istorioara a făcut înconjurul satului, bineînțeles, întrucât ochii din umbră au văzut totul. Și astfel a ajuns și la urechile mele.

17264978_750143708473796_1054577964774986593_n

Azi împletim amintiri haioase sau  pline de râsu-plânsul cu momente de înaltă emoție și cu bucuria drumului pe care pașii îl poartă într-un frenetic dans al pasiunii. O călătorie a vieții în care fiecare etapă scrie povestea ei de netăgăduit, povestea ei unică. Gândurile bune prind aripi să zboare alături de visul tânărului  care a prins a zbura în dansul vieții.

La mulți ani, fiul meu iubit! Îți mulțumesc că m-ai ales să îți fiu mămică! Îți mulțumesc că ai coborât  lumea fericirii în sufletul și universul meu.  Sa fii mereu fericit și înțelept, plin de lumina gândurilor bune!

AAEAAQAAAAAAAAiFAAAAJDE1OTM2ODc2LTFlY2YtNDMzMS05ZmZmLTBkM2JiYzg3ZTUxMA

 

 

 

 

Happy birthday son wishes quotes messages