Zeiţă fecioară

IMG_3532[1]

While there is life, there is hope!

Luanei, copilul frumos care a fost chemat de îngeri

IMG_3532[1]

Mai ştiu că-mi spuneai uneori fără vină
Cum simţi că strecoară o pace divină,
O mâna ce parcă o vezi şi te cheamă
Spre alte tărâmuri, să gusti, să iei seamă
De-o dulce şi gingaşă, albă lumină…
Plângeai fără glas, plângeai în surdină,
Fugind tot mai mult spre dorul de ducă,
Râvnind cu putere ce viaţă apucă
Din tot ce-i mai bun cum numai ea ştie
Viaţă de scenă, de aur să fie.

Şi-atât de frumoasă ai fost pentr-o seară,
Curtată de toţi, zeiţă fecioară.
Citeau de acum viitorul ce ţine
Misterul de a fi iubită ca tine.
Iar ei din altarul măririi de sine,
Prea siguri în toate, privindu-te bine,
Ţi-au pus aurora; dar, vai, prea devreme
Din colţuri umbroase avea să te cheme
Pocalul ce arde tot trupul şi tinde
În gheara sfârşirii şi sufletu-a prinde.

Rănită de-atâta amară…

View original post 119 more words

Advertisements