Un interviu adevărat

Nu știu cât de profund am confuzionat amicii în jurul meu, dar cu siguranță le-am trimis așa o ușoară undă de nedumirire. Fug acasă, spun eu hotărât, când taman eram cu toții relaxați în toiul unei cine în familie. ( Familia românească de suflet, cea departe de Casă). Am interviu! Și radiam de bucurie. Și emoție, dar asta nu le-am mai spus-o, că o țineam ascunsă, să nu cumva să își dea aere și să mă năvălească cu totul. Ce interviu, fată, la ora asta?  ( În mediul nostru ne-am obișnuit cu noțiunea de interviu pentru job, ca și cu plecatul la cumpărături, o necesitate a necesităților. ) Un interviu adevărat, stați pe-aproape. Vin cu detaliile după, zic eu și ies val-vârtej …

Și a fost… Un interviu adevărat. Nu am vorbit nici despre Radioprotecție, Filozofia Paracetamolului, nici despre Control Drugs. A fost cu și despre Cuvânt. Cuvânt pe care l-am rătăcit puțin în esență, în timp ce îi explicam și în engleză lui AB cam despre ce este vorba. Că ce am fost eu emoționată, dar el a fost curios din cale-afară.

Mulțumesc Ioanei pentru provocare! A fost cu adevărat o experiență unică. Îi mulțumesc  pentru că a avut răbdare să îi răspund  și pentru zâmbetul pe care mi l-a adus când i-am citit comentariile. Dar ce zâmbet spun eu aici, explozia de râs în toată puterea cuvântului. De tradus și soțului, nooo, nici vorbă. Nu mi-a ieșit boabă de cuvânt întreg printre hohote. Abia către seară am reușit, după ce tocmai câștigase Pakistanul nu știu ce mare cupă la meciul de cricket. Și a avut răbdare cu biata mea traducere.

***

La numărul 45,  interviu cu Simona  Creem (Prilogan). Fosta Prilogan. Actuala Simona Çreem. Blogăriță, poet, om. Am abordat-o, a acceptat. Știam ce și cum scrie, dar nu știam omul. So… interviu. Pe parcursul interviului, am oscilat între ceva iritare (din cauză de căldură și răspunsuri care veneau cam greu, undeva la 10-20 de minute distanță de punerea întrebării) și încântarea de a găsi în spatele unui blog un om sensibil (poate mult prea sensibil). Am mai găsit o toamnă și o cortină. M-au cam încurcat, m-am învârtit un pic în jurul lor (n-am prea reușit să dau la o parte cortina și nici acum, după interviu, nu prea mi-e clar ce cauta acolo). Una peste alta, Simona a reușit, pe la jumătatea interviului, să mă câștige. Nu ca cititor, mă avea deja de ceva ani, ci ca om. Voi o știți, n-o știți, citiți și… decideți singurei dacă vă merită sau nu atenția, eu doar v-o (re)aduc în atenție.

Iată deci, un interbiu cu Simona Creem (Prilogan) : continuarea aici

 

Advertisements