Leicester, vânt, muzică și Amerindieni

Posted by

 

“Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi.”

20170610_171254

Ajunsesem cu bine în Leicester după ce ne minunasem la propriu de toată splendoarea așezată printre colinele blânde, cu verdele pur care bucură ochii și întinerește inima, în goana autocarului  intre Nottingham și noul oraș ce aveam să-l descoperim.

Ne grăbeam spre o întâlnire și cu telefonul în mână ascultam atent vocea gravă  din aplicația ce îmi îndruma pașii, în timp ce îmi zgâiam ochii la înălțime pe zidurile clădirilor atât doar cât să citesc numele străzilor.

În gălăgia străzii am pierdut parte bună din explicațiile robotului, așa că ne cam învârtisem și rătăcisem o vreme.  Vântul bătea puternic, iar noi se pare  ca eram deja în leagănul imaginar al lui “unde ne-o duce vântul.”  Undeva în mijlocul unei piețe ce nu părea chiar așa aglomerată, am trecut razant, aproape să ne ciocnim  pe lângă un domn îmbrăcat ciudat.  Parcă chemată înapoi dintre toate vânturile ce ne legănau printre străzi, am privit plină de încântare și curiozitate la omul ce începea să își cânte atât de delicat muzica.

Am filmat  cu telefonul și nu am reușit să duc înregistrarea până la sfârșitul melodiei. Între timp lumea se oprise să asculte.  Ma impresionează toți artiștii străzii, în aceeași măsură, și este evident că nu aș avea timp să îmi opresc pașii și să-i ascult pe toți.   Sunt zile în care piețele par un spectacol viu de sunet,  arta, culoare, culturi.  Dar uneori în toată viteza cotidiană îmi golesc gândurile la capătul ideii de artă stradală, în timp ce le umplu cu toate gândurile bune așa încât să le transmit universalității, ca într-un cerc al bucuriei vieții.

Domnul din înregistrare mi-a amintit oarecum de copilărie, de Old Statterhand și Winnetou.  Purtată de vânt printre colțișoarele pline de bucurii ale aducerilor aminte.

 

“Calca usor primavara. Mama natura este insarcinata.”

“Nu poti trezi un om care pretinde ca doarme.”

“Nu judeca pe cineva pana nu ai umblat doua luni in mocasinii sai.”

“Nu mostenim pamantul de la inaintasi, pur si simplu il imprumutam de la copiii nostri.”

“Chiar si atunci cand cazi in nas, te misti tot inainte.”

“Daca un om este intelept ca un sarpe, isi poate permite sa fie inofensiv ca un porumbel.”

“Un deget nu poate ridica o piatra.”

“Nu schimba caii în mijlocul raului!”

“Nu lasa ca ieri sa foloseasca prea mult din astazi.”

 “Lunii nu ii este rusine de latratul cainilor.”

“Ziua si noaptea nu pot ramane impreuna.”

“Toti cei care mor sunt egali.” ( Proverbe amerindiene) Proverb-amerindian

 

  • Desi 64.000 de nativi Sioux au luptat in armata americana in timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, numai 4 Medalii de Onoare au fost oferite acestei comunitati
  • Se estimeaza ca in momentul debarcarii lui Columb pe coasta Cubei, in 1492, in America de Nord traiau circa 60.000.000 de amerindieni. Ultimul recensamant arata ca, in prezent, numarul acestora se ridica la maxim 2,7 milioane.
  • Un scandal enorm a cuprins SUA in ianuarie 2008, atunci cand membrii comunitatii Sioux au cerut separarea de Statele Unite ale Americii si crearea Republicii indienilor Lakota (adevaratul nume al nativilor Sioux). Printre revendicarile acestora se numara si retrocedarea a nu mai putin de 24, 3 milioane de hectare de teren din circa cinci state americane.
  • Guvernul american finanteaza in prezent constructia celei mai mari sculpturi din lume care sa il infatiseze pe liderul Sioux, Crazy Horse. Sculptura este realizata in Dacota de Sud, dintr-un intreg munte, si se estimeaza ca in momentul finalizarii, aceasta va depasi ca dimensiuni sculpturile celor patru presedinti de la Muntele Rushmore
  • Obiceiul macabru de a scalpa victimele (taierea pielii de pe craniu), celebru printre amerindieni, se pare ca este o inventie spaniola. Conquistadorii ar fi platit mercenarii indieni dupa numarul de scalpuri colectate in timpul raidurilor. ( Sursa:  Descopera.Ro) 

20170610_143446

20170610_142654

20170610_161304-EFFECTS

Cu vântul în față, îmbrățișați de aroma amintirilor,  descifrand coduri istorice misterioase, într-un oraș britanic ce își leagă numele de regi și regine, aveam să învălui toate acestea într-o mantie multicoloră a realității. O realitate cu zile ploioase sau dimineți însorite, cu oameni obișnuiți, cu dorințe frumoase  pline de optimism. Într-un oraș multicultural, zâmbetul strălucește la fel pe fețele tuturor, în aceeași limbă, înțeleasă de toți.    Un Leicester cu   vânt, muzică,  si zâmbete luminoase.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s