Nepotriveală în înțelesuri sau pierderea potrivelii

A fost un fel de potriveală a nepotrivelii bineînțeles. Că tocmai ce rostisem într-un cerc frumos de handover, alcătuit din nu mai puțin de 20 de suflete, un cuvânt magic: Coc, ( de la Coca Cola). Era o dimineață ploioasă de iunie iar eu tocmai prezentam colegilor raportul de gardă. Eram nursă în “charge” și explicam frumușel tot ce se întâmplase în noaptea respectivă. Probabil că aveam o expresie facială foarte serioasă în momentul în care am susținut că doamnei “X” îi place Coc, deci ar fi bine ca medicația să fie dată cu “Coc”… Amu, nu știu exact cum o fi sunat “Coc”-ul meu, că lumea începuse brusc a chicoti iar peste chicoteala lor aud glasul managerei exprimând o mirare a mirărilor. Colegul aflat în dreapta mea, îmi șoptește în ureche ceea ce înseamnă “Coc” în felul în care eu pronunțasem. Phaaaii!!! Nu vă spun cum am crezut că o să întru adânc în fundația clădirii de rușine. Că voiam să mă ascund oriunde, și că așa cum stăteam noi toți într-un cerc, mi-am văzut toate karmele rânjind într-un ochi de râsu-plansu’… Mi-am scuzat pe repede înainte engleza mea și am reluat fraza cu doamna căreia îi place Coca Cola, să fim înțeleși!!! Și mi-am amintit brusc de toate serile în care vizitasem McDonaldul din centrul Mansfieldului și ceream un “Coc”… Văleu, Engleza, bat-o vina!!!

Revin cu nepotriveala asta haioasă, la care sper să ați reușit să-i dezlegați potriveala. Pentru cei ce nu au dezlegat-o, spun doar că înseamnă partea masculină cu pricina…
Iar eu am rămas cu sechele ale gândirii pe spinarea pronunției. Și încerc să înțeleg totuși cum potriveala dialectului din Mansfield mi-a adus o nepotriveală de toată jena cu pronunția mea de om rătăcit în ale englezismelor.

11139556_1578297852445860_2083649003_n1

Eram într-o pauză de masă, bucurându-ne de soare, afară în curtea companiei. Mă sună Florina! Eu, bucuroasă, răspund plină de insuflețire și reușesc doar să spun colegilor că voi vorbi în românește. Cu speranța că mă vor înțelege și nu se vor supăra. Ok, no problem, îmi replică Trudi. Și încep eu a turui vrute și nevrute de zile mari cu Florina. Că fac aia, că fac aialaltă, ca ea a făcut aia, că ar face aialaltă. Și cum îi dau eu într-o ardelenească presărată cu dor, văd fețele colegilor mei privindu-mă ciudat. Eram prea prinsă în bucuria mea de a vorbi românește cu o prietenă. Și făceam probabil multe în conversația mea, că la un moment dat, Trudi se răstește către mine: Te rog, nu mai înjura!

Termin convorbirea și Trudi îmi explică cum suna injuratul meu: cu fac, fac, fac… Bineînțeles că m-am amuzat în barbă! Explic tuturor cum în limba mea sunetele din  “fac” înseamnă cu totul altceva. Și ne amuzăm apoi copios cu toții. Nu înainte ca Trudi să își explice un fenomen: de ce par vecinii ei antipatici… Păi dacă o tot dau oamenii cu “fac” în sus, “fac” în jos,normal că nu prea au popularitate! Nepotriveală în potriveală!

Cu “făcutul” este mai complicat în nepotriveală, așa că de cele mai multe ori pierd potriveala, dar cu “Coc“ul tot nu m-am lămurit cum era hiba și dacă ne întâlnim la un suc, precis o să beau o “Coca Cola”.  Engleza, bat-o vina!  La voi cum este?

Advertisements