Rugăciune

Şi florile stau îngemănate
Alături unite, cu faţa spre soare.
Se-apleacă uşor: divină-nchinare.
Respiră profund din aerul vieţii…
Din timpuri trecute cântat-au poeţii
Magia şi şarmul ce le străbate
Cu harul pe toate.

Şi pasărea mică ce-şi flutură zborul
Gingaşă se-apleacă în semn de-nchinare,
Un dans care prinde şi flutur şi floare.
Respiră cu dor din văzduhuri înalte,
E totul al ei: aproape, departe…
Şi cerul întreg i-a dat Creatorul,
Şi cântul şi zborul.

Tu vrei să trăieşti şi aevea îţi place
Să simţi cum prin vene pulsează voinţa.
Când graba şi stresul înving neştiinţa,
Tu toate le ştii şi-ţi pare că-i bine,
Şi-o lume întreagă se simte ca tine,
Dar totuşi se zbate şi nu are pace
Şi nu ai ce-i face.

Dar turma cea mică şi blândă măsoară
În trepte de aur Iubirea divină
Şi plânge în taină-a pământului vină.
Când oamenii uită cum se respiră
Credinţa, nobleţea şi-adevărul îi miră.
Când lasă în suflet tandreţea să doară
Şi viaţa să moară.

M-aplec înaintea Celui ce poate
Din viaţă să-mi facă un rai pe pământ,
Să-i las la picioare şi lacrimi şi gând,
Şi durere şi patimi, să le-aline pe toate.
Cu-adevărul să pătrund infinitul departe
Dincolo de moarte.

Să fiu ca şi valul ce-n marea albastră
Cu spume lucii adânc se închină
În vastul şi tainicul dor de lumină,
Ce-ascunde din timpuri adunate, străbune
Poveştile vieţii şi triste din lume.
Dar cu-atâta povară pe o Terră sihastră
Se-nchină măiastră.

Luceferii cântă cu astrele-n ceruri
Adâncă, solemnă psaltire ce-o-nchină
Acelui ce parte le-a dat din Lumină.
Iar îngerii-n robe de pură culoare
Alături de lună şi stele şi soare
Înalţă în sfintele, tainice coruri
O rugă de-a pururi.

rugaciune
Sursa:   Webcultura 

 

Advertisements