Ochiuri de stele – II

15878902_309068652827871_1719348997_n

 

Mă grăbeam către gara centrală. Nu știam exact unde se află și probabil că arătam oarecum desprinsă de rutina zonei. Eram în plin centrul Londrei și tocmai părăsisem biroul central al companiei noastre. Un domn cărunt, cu brațele pline de cartoane se oferă să îmi fie ghid preț de câteva minute. În timp ce târâiam după mine bagajul, în mulțimea de oameni, omul mă călăuzea pe potecă. Pardon, pe ditamai bulevardul. Am remarcat cu tristețe “oamenii străzii “… și aproape instant am început să povestim despre cum este alcătuită viața. Aveam să descopăr o frântură de univers fascinant în omul ce mă călăuzea către gară. Dar și multă, prea multă amărăciune.
În câteva minute, părăseam Londra, cuibărită într-un vagon încărcat cu bagaje, oameni și idei. Ale mele, ideile, le-am înfofolit în gânduri. Nenumărate gânduri. Și am împărtășit chiar cu prietenii virtuali, în alergarea trenului, neobișnuita experiență.
Mulțumesc mult, Webcultura, pentru publicarea momentului.  Mulțumesc mult pentru credit și pentru includerea în spațiul de excepție al culturii pe web

.
Numărați-vă binecuvântările, oriunde v-ați afla! Și agățați-vă destinul de ele. Atât cât vă este îngăduit.

15934569_309068656161204_66140174_n

 

Advertisements