Tot despre…dragoste, flori și ciocolată.

Sunt tot eu, aceeași care în urmă cu ceva vreme molfăiam ideile și încercam să le coc în întrebările timpului. Lovită de viață, soartă, sau cum i se mai spune. Lovită de Home Office, de ambasade, de reguli și protocoale… Alergată de gânduri, căutătoare de răspunsuri. Singură de fapt ca persoană ( întreagă, sper :)))) în bolunzeala procedurilor. Și încă în libertate, sau democrație, sau, mă rog, un fel de libertate, sau democrație.

Nu știu cât sunt de optimistă, sincer nu am măsurat. Nu am încă o unitate fixă (nu cred însă că există vreuna!) care să îmi arate clar de unde până unde mi-am permis, îndrăznit, să îmi întind brațele optimismului. Știu doar că mi s-a spus deseori că am exagerat, că am gafat, că este imposibil, că este o nebunie, că nu sunt normală, și multe alte variante, cum vreți voi. Pentru că, zic eu, le-am auzit pe toate. ( Variantele!) Mă mai copleșește un râs molipsitor (păi da, acum pot să râd, dar atunci, phaiii, aș fi urlat până la vârful blocului și înapoi!) când îmi derulez în capusor imagini în timp real.

Dar știu că ciclurile vieții se consfințesc din ce în ce mai mult. Și că orice Tsunami, furtună, sau orice altă catastrofă, aduce după sine curcubeul. Fie că se vede din ruine, din ape, din încercări, din bălți mocirlite, curcubeul este miraculos. Aduce cu el puterea de a o lua de la capăt. Forța de a zâmbi, forța de a ierta, forța de a crede în noi primăveri.

Nu pot să continui fără a menționa aici pe scurt că orice curcubeu a desenat frumos în ochii copiilor mei. Spun pe scurt, pentru că altfel aș petrece ceasuri lungi explicând cum motorul și puterea de merge mai departe se leagă strâns de existența lor. Strâns cu firele de aur ale dragostei. Azi nu vrem să vorbim despre Tsunami. A fost, a trecut. A trecut și perioada de tranziție. Și replicile. Azi vreau să evidențiez doar curcubeul. Cel care ne-a zâmbit tuturor. Azi este Soare. Și vreau să ne bucurăm de el. Atât cât ne va fi îngăduit. Atât cât vom avea puterea să-l înțelegem. Și să-l urmăm.

Săptămâna trecută, în timp ce petreceam o zi relaxantă cu fiul meu cel mic, în aria Nottinghamului, primim o veste de la fratele lui. Fiul meu cel mare a fost admis la Universitatea din Oxford pentru un master în Filosofie și Științe Politice. Erau încă la grădiniță și îi încurajam să indrăznească să viseze. Îi încurajam să muncească pentru visul lor. Îi încurajam că totul poate fi posibil dacă există iubire. Bucuria mea este fără margini. Pentru că le-am urmărit pașii, le-am simțit pasiunile. Fie că vorbim despre cărți, istorie, filosofie, fizică sau matematică. Pasiunea este în ei. Fericirea izvorăște din împlinirea lucrurilor care-i face mulțumiți.

Și pentru că vorbeam la început despre Home Office, ambasade, reguli și protocoale, variante, optimism și alte alea, revin cu un alt curcubeu. După 2 an și 5 luni de chinuit, bătut la uși, semnat și contrasemnat acte, ștampilat, parafat, anulat, respins, aplicat din nou, respins iar, semnat și parafat, contrasemnat și trimis la judecătorie, înfățișări, audieri, protocoale, ambasade, ministere, interviuri, abuzuri, pomeniri de origini românești, regulations și alte chestii de procedură la procedură, în sfârșit, vorba necunoscutului, Dragostea a învins!

Azi ne bucurăm de curcubeu. A răsărit în sfârșit. Am crezut în el, am insistat să cred chiar și atunci când orbecăiam în intunericimea timpului. Îndrăzniți să credeți în dragostea și pasiunea voastră, chiar dacă lupta pare nesfârșită, chiar dacă efortul este peste măsură. Într-o zi, sau într-un ceas, un curcubeu vă va zâmbi. Iar bucuria va fi  imensă!

Cu optimism înainte, oriunde te-ai afla!

P.S.  Scriu uneori. Primii care m-au încurajat să public au fost copiii mei.  Așa s-a născut și blogul. Nu știam prea bine cu ce “se mănâncă”. Nu că aș ști foarte multe acum! Scriu rar. Și greu. Sunt emotivă și mă ascund de după rânduri.  Luna martie mi-a mai adus o bucurie.   Dragoste, flori și ciocolată  mi-a adus și Webcultura în casă. Sau Webcultura m-a primit în casa lor. Mulțumesc, Webcultura!

16938759_337170373351032_4806061385615119008_n

11995612_10203954482097205_2057642665_n

Advertisements