Poezie

Voiam să pictez zâmbetul poeziei
așa cum stătea răsfățată pe fața universului.
Și-n alergarea gândului după culoare
am prins din mers doar șoapta timpului.
Era pitită adânc în inimă și îmi mângâia diminețile.
Erau ochii frumoși ai fericirii ce mă îmbrățișa.
Mărgelele eternității. Copiii. Poezia mea pictată. 

 

Advertisements