Nu scriu poezii…

ilonabraica

Nu scriu poezii…

Stau și privesc la pagina albă

Litere-nșir, ca mărgelele-n salbă.

Scriu fără noimă, ce-mi trece prin minte,

Ades mă opresc, să ȋmi caut cuvinte;

Ideile curg, ne-ncetat ca un rȃu,

Se-nvolbură-n minte, nu pot să le țiu.

Zăgazuri de pun, cu greu de le-opresc,

Oricȃt aș mai vrea, nu pot să le pornesc.

De-aceea cȃnd scriu ne-ncetat pe o foaie,

Ideile-mi curg si plouă-n șiroaie

Și pagina albă se umple de-ndată,

Apă de cȃntec, de dor, nesecată,

Patima vieții, durerea ne-nvață

Iubire și dor, necaz și speranță.

Eu stau și adun cuvintele-n salbă,

Căuș ȋmi fac mȃna s-adun iar ȋn palmă:

Izvorul de cȃntec, zbuciumul vieții,

Durerea, iubirea, zȃmbetul tristeții,

Triumful, tăcerea și gȃndul ce doare,

Zbaterea inimii… scriu la-ntȃmplare.

Și foaia se umple cu semen grăbite;

Nu scriu poezie, ȋnșir doar cuvinte.

Cluj-Napoca 16.02.2006

View original post

Advertisements