Scoateţi Halloween-ul afară din şcoli ! SCRISOARE DESCHISĂ

Bucovina Profundă

Scoateţi Halloween-ul afară din şcoli !

afis halloween

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ MINISTRULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII, INSPECTORILOR ŞCOLARI, CADELOR DIDACTICE, PĂRINŢILOR ŞI ELEVILOR IMPLICAŢI ÎN ORGANIZAREA SĂRBĂTORILOR DE HALLOWEEN

De câţiva ani încoace, majoritatea instituţiilor de învăţământ din România celebrează Halloween-ul, o sărbătoare de sorginte păgână, denumită, pe bună dreptate, a fricii, a întunericului şi a morţii. În apropierea zilei de 31 octombrie, încep pregătirile pentru petreceri, concursuri, carnavaluri sau parade la care iau parte nu doar copiii, ci şi părinţii sau profesorii lor. În cadrul acestor manifestări „educativ-culturale”, preşcolarii, şcolarii mici sau liceenii se întrec, cot la cot cu educatorii, în a-şi etala costumele de vârcolaci, vampiri, mumii, diavoli, monştri, vrăjitori sau fantome.  În ciuda unei aparenţe de joacă, farsă ori distracţie, Halloween-ul este, de fapt, o sărbătoare închinată Zeului Morţii, Samhain, căruia celţii îi aducea jertfe umane, existând mărturii că practica sacrificiului uman e încă folosită şi în zilele…

View original post 1,295 more words

Ceva Românesc II

 Nottingham, azi dimineață 

 În alergarea mea către stația de autobuz, o întâlnesc pe Evea, o mult mai tânără colegă de serviciu. Nu ne-am prea nimerit împreună pe aceleași ture, așadar nu am prea socializat. Bucuroasă, mă îmbrățișează cu un zâmbet larg, zâmbetul acela cald al nigerienilor. Pe repede înainte începem o matinală discuție, așa ca între fete. La un moment dat Evea mă întreabă:

-Din ce țară ești?

-Din România.

 -Oh, nu se poate, nu arăți a româncă. Românii originali au ochii albaștri, sunt înalți și  solizi. Tu ești așa de mititică. Nu poți fi româncă!  Credeam ca ești din Filipine.  

 Eu, încă pe jumătate uitată în aura visului de azi noapte,  fac ochii cât cepele. Și mă deștept brusc. Nu partea cu Filipine mă nedumirea, ci  convingerea  Eveei  privind românii originali.

Drept este că semiîntunericul de dimineață nu mă ajuta să îmi dezvălui în toată plinătatea culoarea ochilor. Dar statura  mă trimitea cu originea în ținuturi îndepărtate.

-Uită-te atent în ochii mei, sunt albaștri ca azurul. Și mă bag cu tot sufletul adânc în privirea ei.

Și mintea a început să îmi alerge prin vremuri pierdute în timp, generații au început să îmi fluture prin gânduri, și să îmi pun în dubii propria-mi romanitate. Aș, ce aiurea, că ochii mei albaștri, ochii tatălui, veneau de undeva de prin Uzbekistan. Dar mama, mama mea cea cu ochii căprui, are toți strămoșii legați de glia românească. Uf, ciudat topic de discuție în plină dimineață. Recunosc că mă bate oleacă  istoria, dar asta deja este prea mult.

-Uite, spune Evea, românii adevărați au ochii albaștri și   sunt înalți   Poporul vostru a fost cotropit de multe alte popoare și v-ați amestecat. Mi-a explicat pe îndelete prietena mea, Jo, care este o româncă adevărată.

Aș, cu siguranță este, mai ales dacă mă iau după nume. Dar nu contest explicațiile lui Jo, întrucât niciodată nu știi în ce contest au fost date și în ce măsură inglisul de ambele părți a fost unul adevărat. Mă pufnește un râs interior, dar cu o mimică serioasă replic:

-Cel puțin este bine că nu m-ai confundat cu un vampir!

Și autobuzul își face plecarea,   în timp ce eu încă explicam Eveei chestii de românitate.

Nottingham, astă seară

Khalid este un bun amic. Are un suflet mare cât China și o bucurie de viață enormă. Mă sună și îmi spune cu o adâncă dezamăgire în glas:

-Știu că sunt urât, văd asta în oglindă zilnc, dar azi am fost fericit pentru câteva ore, apoi totul a revenit la faza inițială. Puțin mai mult, întrucât tristețea mea este mai adâncă. Ea, o frumoasă domnișoară, a acceptat să ne întâlnim la o cafea. După primele 10 minute mi-a cerut 250 de lire. Frumusețea costă, nu-i așa? Era o româncă. Păcat, că era frumoasă.

Suspend gândul, suspend ideile. Mi-e așa de drag Khalid și mă doare mult tristețea lui. Mă doare și ideea de românitate amestecată în mizerie. Doare rău. Îmi trimite poza fetei pe whatsapp. Într-adevăr, o frumusețe de fată . Albă ca spuma laptelui. Prinsă încă în țesătura discuției de dimineață, schițez un răspuns puțin nesigur:

-Păcat, daa, mare păcat, că este lumea plină de politicieni și atât de amestecată în șiretlicuri. Nu înțeleg ce politică joacă, dar fata asta nu este o româncă originală. Românii originali nu cerșesc.

-Știu, draga mea prietenă, de aceea te prețuiesc.

Rămân cu gândurile pierdute în înserare. Și câți ca el, și câte ca ele. Universal valabil, chestii ce nu țin de o națiune aparte, ochi albaștri ori căprui, ce străpung timpul și-l înțeleg în măsura spațiului individual.

Autobuzul mă poartă spre casă. Undeva în spate aud un românesc “Ce mai faci?”. Întorc privirea și întâlnesc zâmbetul luminos al vecinului, un simpatic bătrânel italian care cochetează cu toate limbile latine. Rămânem să mai  țesem Ceva Românesc.

Ceva Românesc I

(Reeditat)

Știam că vestea ar fi fost uluitoare, și am evitat să o anunțăm pe Ana. Toate pregătirile le-am făcut doar sub acordurile copiilor. Nu ar fi bine să o înștiințam, spune Cosmin plin de umor negru… Ar putea face un infarct! …  Zborurile ei  catre Turcia au aprins  flacara panicii.  Prea riscant!

Londra, 8 am

Ajung plină de entusiasm și cu capul bubuind de planuri și idei în aeroport. Cosmin sună ca de obicei să se asigure că sunt în bună regulă… Sunt în mine însămi, puțin mai mult stresată, dar mă încurajează: O să fie bine, mama! Tu întotdeauna ne-ai inspirat!  Lacrimi de fericire mi-au spălat ochii în timp ce i-am repetat o dată în plus toate precauțiile. În caz că…

Este o dimineață de duminică plină de soare. Lucru foarte rar aici. Aproape că îmi pare rău că o să pierd dansul Soarelui.

O sun pe Ana. Este așa de fericită când reușim să mai povestim. Suntem cele mai bune prietene, de când lumea și pământul. De când a început universul nostru, pierdut foarte departe în lumea jucăriilor.

Îmi răspunde plină de agitație… Simona, este rău de tot… Ai văzut la știri? Emigranții sunt blocați la granița cu Ungaria…și începe să îmi turuie într-o viteză amețitoare toată istoria recentă… Nu știu nimic, nu am auzit nimic… Îmi spune pe repede înainte cum sunt o masă enormă și au venit din toate țările, chiar și din Pakistan, și îmi încheie obosită frazele cu un “sper că AB este ok”. Este ok, tocmai ce am vorbit cu el. Și mă opresc brusc din planul pe care tocmai alunecasem. Ana mea este prea agitată de toată situația de care eu, una, nu am nici habar. Cum aș putea să-i spun că, na, tocmai sunt în drum spre…  Islamabad?  Suspend ideea și meșteresc repede o frumoasă  și  liniștită poveste  de duminică însorită.

 Eu, și mai stresată de acum, privesc iar biletul și data de întoarcere : 11 Septembrie, Islamabad- Londra.  Preț de câteva secunde, am simțit cum înnegurarea se lasă peste ochii mei și cum alunecam într-un vârtej amețitor… Avioane, bombe, atentate, septembrie, teroriști, țiuiau cu toții în capul meu…  

Cu optimism inainte!

img_3068

img_3097

img_3096

Dubai, 2 am, urmatoarea zi

Zborul spre Islamabad a fost anunțat iar noi așteptăm deja liniștiți dar nerăbdători îmbarcarea…  Și așteptăm… și așteptăm…  Trece o oră, trec două ore…  Mă panichez…  Rău de tot…  O doamnă de la compania aeriană ne anunță că pe aeroportul din Islamabad au apărut ceva probleme… Nu înțeleg bine despre ce este  vorba.  Mintea mea face rapid conexiuni cu atentate și teroriști.  Mă liniștește o doamnă care s-a nimerit să fie lângă mine. Aerul condiționat a avut o  problemă tehnică, au fixat-o, dar între timp pe aeroportul din Islamabad  au început muncitorii să lucreze. Și nu este disponibilă încă nici o pistă de aterizare.

Mă bufneste un râs interior, un fel de râsu-plânsu’. E prea mult stres în capul meu.

Vom mai sta 7 ore în aeroport, iar compania aeriană ne oferă vouchere pentru mâncare. Lumea pare puțin mai relaxată acum că am aflat cauza întârzierii, dar oboseala în același timp își spune apăsat cuvântul. Legăm timid conversații între noi.  Din mulțime, câțiva tineri auzind că sunt din România, exclamă plin de entuziasm: Akcent!

Până să mă dumiresc despre ce accent este vorba, aud cântând “That’s my name”! Surpriză pe verticală! În câteva secunde o masă compactă de tineri cântau un cântec…românesc!

Continuăm cu Kamelia, și așa cum eu încă nu știam corect versurile, mă încurajează bucuria lor. Într-o obositoare dimineață de sfârșit de August un grup de tineri  pakistanezi cântau cu o româncă melodiile trupei Akcent în aeroportul din Dubai. Într-o manieră atât de liniștită și politicoasă. 

Mi-au povestit cu lux de amănunte secvențe din concertele pe care Akcent obișnuiește să le aibă în Pakistan. Fabulos!  Stresul a dispărut. Câteva doamne mi-au împărtășit idei culinare pe care le-au “prins” de la prietenii din România… Ei, na, ce mică este lumea!

img_3076

img_3084

img_3085

Islamabad, 2 pm

AB mă așteaptă plin de emoție exact la poarta unde de obicei sunt admise doar oficialitățile.  Bine-ai venit! Îmi sună atât de cald așa cum limba maternă auzită într-o lume departe întotdeauna îmi trezește emoții. 

Bine te-am găsit, Pakistan! O lume cu totul nouă s-a deschis înaintea mea. Căldura oamenilor m-a ajutat enorm să îmi port pașii pe tărâmul lor plin de farmec și povești! O lume cu totul diferită de ceea ce îmi imaginasem.

Povestea continuă și promit să revin așa cum Ceva Românesc a rămas imprimat în memoria timpului pe care l-am petrecut atât de frumos acolo, dansând cu razele unui Soare luminos.

(Septembrie 2015)

img_3103

img_3145

11995612_10203954482097205_2057642665_n

Story behind – 153 A fascinating number

lekshmanan954

The 153 story

“There is an interesting story about Pythagoras that was told that demonstrates His remarkable powers. Pythagoras, in His travels, apparently one day came across some fishermen who were drawing up their nets which were filled with fish. Pythagoras told the fishermen that He could tell them the exact number of fish they had caught, which the fishermen thought to be an impossible task, given how many were caught in the nets. The fishermen said that if He was right they would do anything He said. They counted all the fish and Pythagoras was totally accurate in His estimate. He then ordered the fishermen to return the fish to the sea and for some mystical reason none of them died. Pythagoras paid the fishermen for the price of the fish and left for Crotona. Incidents like this caused Pythagoras’ fame to spread. During one of His lectures in…

View original post 1,164 more words

Independent motion – can you help?

Sue Vincent's Daily Echo

What would you give to make a dream come true if you woke to find yourself living a nightmare?

What would you feel if you could never again walk on a beach? Or go out alone in the snow…feel the stillness of a wood or cross a field?

And then, you found a way…

In 2009, my son was a successful young man with a bright future… until he was stabbed through the brain in an unprovoked attack and left for dead in an alley.

He was found almost immediately by passers-by who saved his life. By the time we arrived at the hospital, Nick was being prepared for emergency brain surgery. We were allowed to see him, for a few minutes, to say goodbye. He was not expected to survive…


Over the past couple of years, many in the blogging community have come to know my son and know…

View original post 485 more words

Keep going for your dreams

 

 

My son, Cristian won one of the prizes on the 2016 Podium (2nd place on the Sportsman Class ) on the Romanian  Aerobatics Gliding National Contest. Congratulations to all the participants, as gliding flying requires a lot of courage, determination and knowledge. With many thanks as well to the instructors for all the guidance and support. Well done to everybody!

14525140_891153670985544_8366802832132223564_o
Source: Echipa Romaniei de Acrobatie cu Planorul- Facebook Page

 

14563465_891153664318878_6767902424925355569_n-1
Source: Echipa Romaniei de Acrobatie cu Planorul- Facebook page

Keep going for your dreams… You have got your own  gift which needs to spark in the world and be light in your way. For you and for people around you. 

10984051_1538294253104870_371587375981790768_n

12301731_534187220069447_2534327108487261497_n

https://simonaprill.com/2016/04/09/romania-smiles-in-our-future/

Lecții de management

jaf-armat-la-banca

La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă:
– „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.”
Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.
Asta se numeşte   “Schimbarea Modului de Gandire” 

O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercând să atragă atenţia.
Spărgătorul i se adresează:
– „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!”
Asta se numeşte  “Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”.

Când s-au întors de la seif, spărgătorul cel tânăr (cu studii superioare) i-a spus hoţului mai bătrîn (care avea doar studii primare)
– „Hai să numărăm câţi bani am furat!”.
Hoţul bătrân, indignat îi răspunde:
– „De ce să pierdem noi atâta timp şi să ne prindă, când putem să aflăm diseară, de la ştiri, câţi bani lipsesc din bancă.”
Asta se numeşte  „Experienţă” – În zilele noastre experiența este mult mai importantă decât calificările de pe hârtie de la cursurile POSDRU.

Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția.
Casierul după ce se gândi o secundă îi răspunse:
– „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 mil. de € deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?”
Asta se numește „Trasformarea ameninţărilor în oportunităţi – a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”.

Casierul zâmbind: „Ar fi minunat să avem câte o spargere în fiecare lună!”
Asta se numeşte „Oportunitate – Fericirea este cea mai importantă.”

Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil.€. Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decât 20 de milioane.
Furioşi au început să înjure:
– „La dracu’, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cât ai bate din palme ?!?”
Asta se numește  „Ştiinţă managerială – Cunoașterea este mai valoroasă decât aurul!”

Directorul băncii este fericit şi zâmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi câteva milioane bune bani de buzunar. Iar banca este pe profit.
Asta se numește  „Arta managementului – Curajul de a-ți asuma riscuri!”

jaf-banca-465x390

(Sursa text si imagini: Google)