Speranță

Vremea de răsfăț mă leagă de-un vis

Vremea de cântec îmi șuieră-n geam

Dar plânge prezentul de dor prea mult nins

Și-mi arde  vremelnic putința ce-o am.

***

Timpul mai cântă prin turle, doinind 

Iar negura nopții dansează vioi 

Pe șira spinării și-nvăluie-n gând

Poveste și lacrimi, și dorul din noi.

***

Cu mările largi pornesc în abis

Să-mi caut prea rostul rostirii și-apoi

Să-mi dărui luminii voința din vis

Când ceru-nmulteste speranța cu doi.

Advertisements