Mariaj aranjat?

 Petra apare-n pragul casei noastre cu noaptea-n cap. Plânsă. Răvășită. Pierdută în timp. Mă îmbrățișează într-o încleștare dureroasă și plânge, plânge necontenit… Încerc să o liniștesc și să aflu motivul pentru toată această răvășeală… 

Din spate auzim vocea groasă a lui AB: “în afară de moartea cuiva drag, nu există alt motiv real pentru care să suferi așa de puternic!”   Surprinse de tonul hotărât, am rămas preț de câteva secunde suspendate în timp. Într-adevăr, bun reper de reflecție pentru o dimineață de duminică în care cineva  plânge   de mama  focului la noi în sufragerie. Petra greu își potolește suspinele și pe nerăsuflate ne povestește  o poveste parcă desprinsă din epoca medievală.

 Pe M l-a cunoscut într-un grup de prieteni. L-a ignorat la început. Băiatul vizibil tulburat de frumusețea Petrei a început să o curteze cu o înflăcărare demnă de romanele lui Dumas. În scurt timp, Petra a fost cucerită nu doar de șarmul cu care M o înconjura cu flori, dar și de inteligența fină a băiatului și de frumusețea interioară cum spune ea.  

Și totul a fost așa de frumos preț de un an. An în care îmbătați de parfumul dragostei au uitat complet de toate etichetele sociale și alte lucruri de genul acesta, au uitat că ea fiind creștin ortodoxă nu se prea potrivește în nu știu ce cerințe religioase cu cele ale lui M, care provenea dintr-o familie penticostală. AB face ochii mari, mirați: Și care este problema? Doar sunteți CREȘTINI amândoi! Ce norocoși sunteți voi, guys! Și tonul lui AB este iar așa de tulburător!  Ascund un surâs sarcastic în colțul gurii de teamă ca Petra să nu fie tulburată și mai rău. Eu înțeleg toată tărășenia asta socială. Am mai auzit povești asemănătoare, nu știu în ce măsură mai mult sau mai puțin nefericite și nu știu exact nici cât de triste au fost finalurile. Apoi pe îndelete, îi explicăm lui AB cum stă treaba cu religia. Așa cum ne pricepem și noi, și, din nefericire, din ceea ce Petra tocmai a experimentat.  

Ne învârtim amețitor în explicații, dezbateri, întrebări. Petra ne pune tranșant problema pe masă: M este penticostal, familia lui nu dorește nici o alianță cu cea a Petrei, nu doar pentru că tatăl Petrei este prieten fidel cu Bachus, ci și pe motiv de nepotrivire de religie. Băiatul suferă, caută soluții, familia luptă și ea și-l contracarează cu “tu nu știi  încă cum este să ai bețivi în familie”…  Familia Petrei luptă și ea, și încearcă să o liniștească pe Petra că de, ce religie este aia de respinge dragostea, și uite așa îndrăgostiții cad obosiți de luptă într-un hău adânc… Petra plânge iar în suspine…  M tocmai a fost aproape forțat să accepte o logodnă cu una din fetele din biserica lor. Are casă, are mașină, are părinți bogați. Este partida perfectă. Este visul oricărui bărbat… pardon al oricărui bărbat care caută o partidă bună… Și spre nefericirea Petrei, se pare că M a cedat.  L-au prins în punctul slab… Familia fetei este mai mult decât fericită să-l ajute pe tânăr în ambițiile lui sociale.  … Punct final?  AB cască ochii și mai mirat… “să înțeleg că M face un mariaj aranjat???” Mirarea lui este cu atât mai puternică cu cât niciodată nu s-ar fi gândit la așa ceva.   Nu aici.  

 Și totuși, așa se pare că este. Și Petra întristată până la infinit, mai are puterea să-l înțeleagă… Și să-l ierte așa cum spune ea… Dar totul doare, doare așa de cumplit. Este prea mult război în toată povestea asta. Petra înțelege că așa este viața, înțelege că totul este sfârșit, dar sufletul ei încă sângerează, sângerează în așa de multe lacrimi, încât pare că universul ei este suspendat puțin pe alte astre. Acolo unde totul se transformă în praf de stele.  În praf și pulbere.  

 Rămânem  să împărțim  cuvintele și să le despletim într-o mie de sensuri. Rămânem toți încătușați în gândurile noastre. În reflecții fără de sfârșit. Și printre dezbateri aduc în discuție cazurile fericite pe care totuși le știu. Am câțiva prieteni dragi care au depășit cu succes barierele religioase. Și au fost susținuți puternic de familie. Și ne pierdem iar în reflecții de viață.  AB mă îmbrățișează cu privirea. Și îmi șoptește plin de romantism: “suntem atât de norocoși!”  

 

1503362_1549703348638644_5742466259671497391_n

 

(Va urma )

 

Advertisements