Mâna

Mai curg din izvoarele lumii ușor picături de viață,
Din stânci necioplite de gânduri un glas parcă tainic vorbește,
Din cerul prea plin de orbite, măiastră o pasăre-nvață
O sfântă predare de sine în care iubirea domnește.

M-arunc în oceanul vieții și simț cum mă prinde o Mână.
Sub tâmple m-apasă povara uitării să-mi dărui iubire.
Pe drumul plecării spre mine o zi nu mai este deplină,
Dar mâna-mi arată străpunsă Cărarea ce-mi dă mântuire.

Din aura păcii preasfinte iubirea lăsat-a-mi o parte;
În suflet tristețea adoarme în noaptea adâncă …si piere…
Iar Mâna-mi întinde din ceruri cu zborul de îngeri o Carte-
Lumină să-mi fie pe cale, și apă, și pâine, și miere!

IMG_2815

Advertisements