Băiatul care mi-a adus Luna

 Și Soarele  

 

 O privesc cum se îndepărtează… intră tot mai mult într-un con de umbră…  Acolo unde doar lumina lunii mai pătrunde timid printre crengile zgribulite de frig.  Preț de câteva minute îngheață tot universul.  Mă simt neputincioasă să mai zic ceva… Se apleacă plină de o tristețe sfâșietoare. Plânge… încet.  Cerul pare și mai înalt…. Ridică ochii și îmi șoptește cu un zâmbet trist: Este acolo, știu… Și îmi arată cu privirea Luna…. Știu că este Acolo, a iubit-o așa de mult. Și l-a chemat la ea…  

 Îmi îngheață lacrimile în tristețea glaciară a nopții. Încerc să o conving că ar fi mult mai bine să intrăm în casă. Să bem un ceai fierbinte. Ceaiul acela grozav pe care doar ea știe să-l pregătească. Mă aprobă. Este semn bun. Se pare că noaptea aceasta va fi mai liniștită…    Apoi plină de bucurie îmi povestește cum Alex adusese luna în casa ei…  Cum petreceau fericiți ore întregi căutând umbrele lunii și jucându-se cu ea.  Povestea aceasta tristă  împletea atât de sfânt lacrimile ei cu sclipirea ochilor, în timp ce Pat se adâncea tot mai mult în ireal, identificându-se cu lumea de dincolo de vis.. . 

Știu că tu mă înțelegi, îmi șoptește dintr-odată plină de seriozitate. Știu pentru că și tu ai primit luna …Și Soarele…

 

Doi ani  înainte: 

Uite, mami, am făcut Luna să-mi zâmbească. Știu că aseară ai plâns iar pentru că îmi simțeai răsuflarea greoaie și mâinile fierbinți. Uite, mami, am făcut Luna să zâmbească pentru tine… Știi că uneori nu simt ceea ce tu îmi descrii. Este așa ciudată boala asta? Spuneai ceva aseară de 60 trandafiri… Pregătim o petrecere? Poate invităm și copiii din secție. Nu prea avem voie să ne jucăm împreună…. De ce, mama?

 Alex, dragul meu, vom chema toți copiii din secție. Vom petrece împreună cât pentru cei 60 de  trandafiri. Promite-mi însă că nu o să neglizezi  tratamentul…. Este vital… Este aerul tău…  

Promit,  mama! Și îți mai promit că o să îți aduc Luna și Soarele. 

Te iubesc… 

 Și noaptea i-a găsit iar pierduți în lumea lor, atât de profundă.

 Diminețile ce au urmat au fost cele mai grele. Părea că timpul se joacă cu umbrele întunericului… Și Alex chemă febril Luna să-i aline plânsul mamei… Nu mai plânge, mama… Nu mai plânge, mama… Voi fi acolo, sus… Luna mă tine în brațe, haide, mami, să o simți, este așa de cald și bine aici…. Și Pat simți cum tot universul se risipește sub umbra tăcută și imensă a lunii… Prinse Luna în mână, o simți caldă precum spuse Alex.   Acum pot să plec liniștit, mami. Ți-am adus Luna. Și Soarele. Privește-l cum te îmbrățișează… Și închise ochii către un vis nesfârșit…  

 

12314388_1721696988043904_4838625574849652118_o

 

Azi...   Azi este o altă lume. Alte simțuri guvernează… Universul lui Pat s-a mutat cu totul în alte dimensiuni. Vorbim des, și încercăm să ne desprindem de tulpina crudă a suferinței… Să înțelegem ceea ce pare de neînțeles, să sperăm ceea ce pare de nesperat, să colorăm infinitul acesta ce este fără de sfârșit.  

 

 

 Azi am primit în email o surpriză. Fiul meu îmi adusese Luna…Și Soarele. 

Mi le aduse mai aproape…   La vedere… Gândul m-a purtat spre Pat… Involuntar… 

 Bucurați-vă, Simo, sunt momentele voastre… Viața voastră...

Am îngenunchiat într-un ochi de gând și am privit Luna… Era așa de caldă și blândă…  

12828539_1721697204710549_6290203944578981031_o

Advertisements