Glossă singurătăţii

While there is life, there is hope!

10715736_10202142401756329_863430543_n (2)

***

Şi poezia mea e tristă, şi scriu plângând, singurătate,

Când umbra serii ţipă iarăşi, strigându-ţi numele pe stradă,

Mă-nchid ca-ntr-o odaie veche, cernită de-amintiri plouate…

Stau doi ochi trişti care încearcă prin firul timpului să vadă.

Mă chemi, m-ademeneşti, vrajito, şi mă cuprinzi ca într-un cleşte.

Îmi smulgi tiranic, fără voia-mi, speranţa, mi-o distrugi în faţă.

Mă dai robiei fără-a-mi cere nici vorbă şi nici bogăţie.

Cu tine totu-n jur e noapte, eu nu mai văd o dimineaţă…

***

Degeaba vreau să-ţi scriu în versuri a nemuririi mare artă,

Să-ţi cânt cu dor şi frenezie minunea ce o porţi cu tine,

Când mă topesc văzând cu ochii, bătând în a speranţei poartă,

Tu eşti ca o viaţă moartă, un rău amestecat în sine.

Cu sufletul doresc ca marea în valul ei să mă cuprindă,

Să-i înţeleg nemărginirea, dorinţa ei de libertate,

Dar printre rânduri de mulţime, cu griji viaţa…

View original post 620 more words

Advertisements