Zeiţă fecioară

Posted by

Luanei, copilul frumos care a fost chemat de îngeri

IMG_3532[1]

Mai ştiu că-mi spuneai uneori fără vină
Cum simţi că strecoară o pace divină,
O mâna ce parcă o vezi şi te cheamă
Spre alte tărâmuri, să gusti, să iei seamă
De-o dulce şi gingaşă, albă lumină…
Plângeai fără glas, plângeai în surdină,
Fugind tot mai mult spre dorul de ducă,
Râvnind cu putere ce viaţă apucă
Din tot ce-i mai bun cum numai ea ştie
Viaţă de scenă, de aur să fie.

Şi-atât de frumoasă ai fost pentr-o seară,
Curtată de toţi, zeiţă fecioară.
Citeau de acum viitorul ce ţine
Misterul de a fi iubită ca tine.
Iar ei din altarul măririi de sine,
Prea siguri în toate, privindu-te bine,
Ţi-au pus aurora; dar, vai, prea devreme
Din colţuri umbroase avea să te cheme
Pocalul ce arde tot trupul şi tinde
În gheara sfârşirii şi sufletu-a prinde.

Rănită de-atâta amară tristeţe,
Ai vrut să mai chemi trecutul să-nveţe
Minutul de-acum să prindă-acea mână
De pace adâncă, să-ţi fie stăpână,
Şi măcar de trupul cu greu se mai zbate,
În inimă tainic de ea să ai parte.

Speram că-n privirea-ţi tăcută şi caldă
Puterea divină să rămână mereu,
Văzând că din umbre ascunse coboară
Durerea ce-n cruste zideşte din greu
Un gol nesfârşit de adânc peste-o vară
Atât de frumoasă…şi pentru ultima oară.

…Senină, fragilă, naivă copilă,
Privindu-ţi mormântul, cuprinsă de milă,
Mă judec de lasă am fost sau e bine
Că nu ai ştiut ce-ai dus lângă tine.
Plecată-ai uşor cu durerea-mpacată

Spre marea cea pură şi nevinovată,
Cu zâmbetul larg pe faţă-ţi frumoasă…
În ceruri rămâi eternă mireasă!

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

2 comments

    1. Mulţumesc din suflet! Partea tristă este că totul este real…
      Sper că Luana ne priveşte acum de acolo din cerul prea străin, şi prea înalt…
      Mulţumesc mult pentru cântec… O bucurie să-l reaud…

      Un sfârşit de săptămână plin de frumuseţe! 🙂

Comments are closed.