Inocent

Te plâng, tinereţe, că nu ai știut
Să-mi spulberi din cale durerea și râsul:
Durerea de-a fi inocentul pierdut
În  râsul ce parcă-mi reda paradisul.
***
Te plâng,  tinereţe, că  prea ai sperat
La stelele pure risipite cu vântul
Pe care-l credeam din albastrul  înalt
Dar care-mi hrănea cu iluzie gândul.
***
În pânza ce-n ceaţă o simt  înţelepţii 
M-am prins  învârtindu-mă-n semn de-ntrebare,
Cătând să dezleg labirintul vieţii,
Cum drumul s-aleg, și când, și pe care.
***
Şi-n toate rănit, inocent fără  ţară
Fără  loc de refugiu, mereu rătăcit…
Doar gândul  îmi scrie un vers ce-mi presară
Pe fruntea-ntrebării un timp definit. 
***
Aleg să  trăiesc pe o punte-a visării,
Departe de apele reci și amare…
Prea trist inocent ce nu dă uitării
Că  totu-i prea mic  într-o lume prea mare.
***
magda_berny_02-640x512
Advertisements