Primăvară

561659_576905859003805_1604007981_n[1]

***

Ce tristă eşti, tu, primăvară,

Din timpurile rătăcite,

Din epocile răvăşite

De-atâta ură şi povară.

***

Ce gânduri jalnice-ai purtat

De peste mari aduse-n seară,

Dar blanda-ai fost tu, primăvară,

Când doina-n braţe-am legănat.

***

Şi-ai vrut să îmi ascunzi tristeţea

Şi-n lumi de basme m-ai chemat,

Când codrii verzi m-au mângâiat

Iar muntele mi-a dat bineţea.

***

Când râul mi-a şoptit poveşti

Atât de multe şi sublime,

Atât mi-ai dăruit din tine

Că-n mine zână bună eşti!

***

Sub soarele copilăriei

Eu am fugit cu cerbi vrăjiţi

În anii mulţi, cei împliniţi

De puritatea bucuriei.

***

Dar nu mi-ai spus povestea lor,

A celor mulţi plecaţi de-acasă,

Tânjind o viaţă mai frumoasă,

Muncind din greu, sleiţi de dor.

***

Şi nu mi-ai spus câte-au purtat

Pădurile de tropot pline

Şi câte-au săgetat în tine

Când munţii ţi i-au tulburat.

***

Şi-au vrut să-ţi fure aurora

Şi codrul cel de aur plin

Când au vărsat numai pelin

În sufletele tuturora.

***

Să-ncerc să caut înţelesul

Eu doina-ţi cânt a mia oară;

Ce sfântă eşti tu, primăvară,

Dar cât de trist îţi este versul…

***

20090223183635Primavara_inaltimi[1][2]

Sursa foto: internet

Advertisements