Cerşind pe-un colţ de stradă

Năuc şi trist şi amorţit
Stai, puiule, uitat de lume
Sub blândul tei ce-a-mbătrânit
De timpul care vrea s-adune
Măreţe clipe de poveste…
Tu stai şi-asculţi tot ce a fost;
Tu stai şi speri tot ce mai este…
Iar ochiul tău ar vrea să vadă
Sublimul magic din poveşti,
Dar fila zilei o sfârşeşti
Cerşind pe-un colţ de stradă…

***

magda_berny_02-640x512

***

Când ghemul vieţii se mai zbate
Sub dulci poveri ale gândirii,
Tu, puiule, te naşti din pace,
Din libertatea împlinirii.
Dar nici nu ştii cum şi ei, prinţii,
Cu plânsele dureri flămânde,
Şi-ar da pe-un Cântec toţi arginţii
Ca liniştea să îi inunde.
Când mintea ta va şti să vadă,
Înţelegând o lume-naltă,
Vedea-vei tineri prinţi aevea
Cerşind pe-un colţ de stradă…
***
1503362_1549703348638644_5742466259671497391_n

Îmbrăţişare

Rugăciune

10410537_1565187833756862_1875559120869285895_n[1]

Şi florile stau îngemănate
Alături unite, cu faţa spre soare.
Se-apleacă uşor: divină-nchinare.
Respiră profund din aerul vieţii…
Din timpuri trecute cântat-au poeţii
Magia şi şarmul ce le străbate
Cu harul pe toate!
***
Şi pasărea mică ce-şi flutură zborul
Gingaşă se-apleacă în semn de-nchinare,
Un dans care prinde şi flutur şi floare.
Respiră cu dor din văzduhuri înalte,
E totul al ei: aproape, departe…
Şi cerul întreg i-a dat Creatorul,
Şi cântul şi zborul!
***
Tu vrei să trăieşti şi aevea îţi place
Să simţi cum prin vene pulsează voinţa.
Când graba şi stresul înving neştiinţa,
Tu toate le şti şi-ţi pare că-i bine,
Şi-o lume întreagă se simte ca tine,
Dar totuşi se zbate şi nu are pace
Şi nu ai ce-i face…
***
Dar turma cea mică şi blândă măsoară
În trepte de aur Iubirea divină
Şi plânge în taină-a pământului vină.
Când oamenii uită cum se respiră
Credinţa, nobleţea şi-adevărul îi miră.
Când lasă în suflet tandreţea să doară
Şi viaţa să moară…
***
M-aplec înaintea Celui ce poate
Din viaţă să-mi facă un rai pe pământ,
Să-i las la picioare şi lacrimi şi gând,
Şi durere şi patimi, să le-aline pe toate.
Cu-adevărul să pătrund infinitul departe
Dincolo de moarte…
***
DSCN8668
Să fiu ca şi valul ce-n marea albastră
Cu spume lucii adânc se închină
În vastul şi tainicul dor de lumină,
Ce-ascunde din timpuri adunate, străbune
Poveştile vieţii şi triste din lume,
Dar cu-atâta povară pe o Terră  sihastră
Se-nchină măiastră!
***
Luceferii cântă cu astrele-n ceruri
Adâncă, solemnă psaltire ce-o-nchină
Acelui ce parte le-a dat din Lumină.
Iar îngerii-n robe de pură culoare
Alături de lună şi stele şi soare
Înalţă   în sfintele, tainice coruri
O rugă de-a pururi!
11046732_1565185620423750_6142782547610719453_n[1]
***
11043279_1565186970423615_7239581294877606_n[1]

Binar

Clădesc din panza aurorii
Un metafizic curcubeu
Să-mi fiu stăpân în propriul eu
Şi zbaterea s-o simt mereu
Sub flacăra mirării.
***
Idei binare să combin
Când lupt sub flori de trandafiri
Cu gheara rece din priviri;
Iar tot zâmbind unei simţiri
Rupestru să suspin.
***
Lumina vrând ocol să-mi dea,
Îmi duc din greu războiul;
Dar văd pe chip noroiul
Şi-n inimă-mi simt sloiul
Singurătăţii ce mă vrea.
***
Şi-n toate astea îmi adun
Un strop de fericire
Ce-o izvoresc din mine
S-o am aici de rău şi bine:
O perlă-ntr-un cătun.
***
 11872206_1472326376422514_8034004482243080984_o

din emailurile de azi…Steve Jobs…

Oovi's Weblog

(Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.)

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte…

View original post 2,278 more words

Primăvară

561659_576905859003805_1604007981_n[1]

***

Ce tristă eşti, tu, primăvară,

Din timpurile rătăcite,

Din epocile răvăşite

De-atâta ură şi povară.

***

Ce gânduri jalnice-ai purtat

De peste mari aduse-n seară,

Dar blanda-ai fost tu, primăvară,

Când doina-n braţe-am legănat.

***

Şi-ai vrut să îmi ascunzi tristeţea

Şi-n lumi de basme m-ai chemat,

Când codrii verzi m-au mângâiat

Iar muntele mi-a dat bineţea.

***

Când râul mi-a şoptit poveşti

Atât de multe şi sublime,

Atât mi-ai dăruit din tine

Că-n mine zână bună eşti!

***

Sub soarele copilăriei

Eu am fugit cu cerbi vrăjiţi

În anii mulţi, cei împliniţi

De puritatea bucuriei.

***

Dar nu mi-ai spus povestea lor,

A celor mulţi plecaţi de-acasă,

Tânjind o viaţă mai frumoasă,

Muncind din greu, sleiţi de dor.

***

Şi nu mi-ai spus câte-au purtat

Pădurile de tropot pline

Şi câte-au săgetat în tine

Când munţii ţi i-au tulburat.

***

Şi-au vrut să-ţi fure aurora

Şi codrul cel de aur plin

Când au vărsat numai pelin

În sufletele tuturora.

***

Să-ncerc să caut înţelesul

Eu doina-ţi cânt a mia oară;

Ce sfântă eşti tu, primăvară,

Dar cât de trist îţi este versul…

***

20090223183635Primavara_inaltimi[1][2]

Sursa foto: internet