Sclipirea din val

Posted by
Tu-mi şopteşti printre rânduri de timp,
Sfărâmat în bucăţi de cristal,
Şi-mi trimiţi dintr-un alt anotimp
Efemerul sclipirii din val.
***
Cum să pot să trăiesc chinuit
Cu-amintirea care mă strigă
Într-un altfel de zbor, rătăcit,
Într-o horă care intrigă?
***
Să-mi clădesc din argintul lumesc
Ideal peste timpul real
Nu-mi doresc fiindcă marea-o primesc
Să îmi fie sclipirea din val.
***
 Când mă strigi rătăcesc într-un vis
Ca o lacrimă plină de foc
Şi te chem ca pe-un înger promis
Să-mi sclipeşti dintr-un val cu noroc.
***
 Adormit în hotarul furat
De-un străvechi ritual pământesc
Eu te chem, tu mă strigi ne-ncetat
În sclipirea din valul ceresc.
***
 Când spre tine nu pot să privesc,
Doar cu inima-ţi scriu un poem,
Printre rânduri din timpul firesc
Te aud cum mă strigi când te chem…
***
hawa4[1]
sursa foto: internet
Advertisements

10 comments

    1. Stau ganduri manusa pe geam,
      Cu nasul turtit pe un dor,
      Si ploaia loveste pe ram.
      Doar apa. Lumina. Si zbor…

      Multumesc mult, Onu, pentru apreciere. O seara frumoasa iti doresc! 🙂

Comments are closed.