Sclipirea din val

Tu-mi şopteşti printre rânduri de timp,
Sfărâmat în bucăţi de cristal,
Şi-mi trimiţi dintr-un alt anotimp
Efemerul sclipirii din val.
***
Cum să pot să trăiesc chinuit
Cu-amintirea care mă strigă
Într-un altfel de zbor, rătăcit,
Într-o horă care intrigă?
***
Să-mi clădesc din argintul lumesc
Ideal peste timpul real
Nu-mi doresc fiindcă marea-o primesc
Să îmi fie sclipirea din val.
***
 Când mă strigi rătăcesc într-un vis
Ca o lacrimă plină de foc
Şi te chem ca pe-un înger promis
Să-mi sclipeşti dintr-un val cu noroc.
***
 Adormit în hotarul furat
De-un străvechi ritual pământesc
Eu te chem, tu mă strigi ne-ncetat
În sclipirea din valul ceresc.
***
 Când spre tine nu pot să privesc,
Doar cu inima-ţi scriu un poem,
Printre rânduri din timpul firesc
Te aud cum mă strigi când te chem…
***
hawa4[1]
sursa foto: internet
Advertisements