Note din Joi

LinkedInTimp de trei luni, m-a sunat. Insistent. Ca un ceas elvețian. Fix la aceeași oră și fix vinerea. “Ma’am, am un super job la unul dintre clienții noștri. Patronul ți-a văzut profilul pe indeed și te vrea musai pe tine!” Prima dată zic, no, hai să-l ascult să văd despre ce este vorba, că nu degeaba am prins politețea în brațe din fragedă pruncie. Și îl ascult: El, recrutatorul, îmi turuie pe un accent caraghios tot desfășurătorul cu pricina: un super- fancy job la un super-fancy Care Home. În traducere liberă, un azil de bătrâni. Mnoah, mai că mă pierd între sclipiciurile lui “super” folosite într-un mod abuziv și de-a dreptul ridicol. Mă revolt oleacă și îmi ascut puțin vocea: No știi ce, nu mă interesează. Și în plus nu mai sunt nursă de ceva vreme. “Văi, ma’am, nu pot să cred! Chiar nu îți trebuiesc bani?!” No, amu-i amu! Ce zic io, și ce zice el! Dar toate ca toate, ce atitudine! Îi explic totuși politicos, că doar nu era să-mi stric io Karma, taman într-o vineri seară, că mulțumesc frumos, îmi trebuiesc bani (oioioi, și încă câți!) dar că slavă cerului, am deja un job de unde să mă țin și io pe picioare cât de cât. El de acolo, cu ciudă și năduf, îmi mai repetă o dată că patronul mă vrea exact pe mine, că mi-a văzut bucățica de CV și că experiența mea este impresionantă. Deja Karma mea o luase puțin la stânga și mă înalt oleacă pe vârful picioarelor, poate poate mă aude mai bine. Io sunt mică rău de statură, și întotdeauna am avut probleme să mă fac auzită. Așa că procedez ca ăla cu telefonul, de cere unui prieten 100 de lei cu împrumut, cât să facă o convorbire. Îi dau puțină culoare vocii: “Auzi, domnule recrutator, să ai un weekend fericit și binecuvântat. Să îți înmulțească cerul toate darurile, să ai sănătate și bucurii, dar pe mine nu mă interesează ce vinzi mata acolo.” Și pac, telefonul închis. Sorry, sorry pentru brutalitate, dar io deja mă pierdusem pe cercul asta vicios. Revin frumușel la poziția normală, că vârful degetelor deja îmi amorțiseră.
Trei luni, tipul se pare că încheiase un pact cu un nu știu ce ritual. Suna de pe numere de telefon diferite.Vocea deja îmi rămăsese imprimată în memoria acustică. “Ma’am, am un super -fancy job pentru tine”. A doua convorbire a fost oarecum de aceeași formă precum prima. Apoi beep, beep, beep, a fost răspunsul meu. Ca doar nu era să îmi pierd timpul și buna dispoziție taman vineri seara.
Acesta a fost doar unul dintre exemple. Telefoane de genul acesta primeam mai mereu. Cine este deja nursă în țara asta, poate să confirme. Am schimbat număr de telefon, am schimbat email, am schimbat setările la toate conturile unde avusesem CV-ul cocoțat. LinkedIn mă inunda de asemenea cu mesaje peste mesaje. Politicos, am răspuns la vreo 300 că nu, nu mă interesează nici un job de nursing, și că îi rog frumos să nu mă mai deranjeze. Noah, nici vorbă. Recrutatorii ăștia vor doar să vândă și atât. Nu i-a interesat nici faptul ca deja am un job, nici că nu locuiesc în zona în care ei vindeau joburi, nici că nu mai eram nursă. Nimic.

Am schimbat în LinkedIn titlul de job. Degeaba. Nu știu ce motoare de căutare a lui Mister Google, îi dirija către mine, iar LinkedIn cum este politicos din fire, mă anunța direct: Săptămâna aceasta ai apărut de 137 de ori în căutările Google pentru nursing.
Ei, dar lucrurile nu se opresc doar la nursing. Radiologia este în aceeași oală. Una mai micuță, ce-i drept. Una care fierbe și ea dar nu clocotește chiar în halul în care nursingul o face.
Concluzia: Am închis cu totul contul de LinkedIn și am redeschis unul nou nouț. Nu mai sunt acolo nici nurse, nici radiographer, sunt scriitor. Acum, să vedem, ce oferte de job super nemaiauzite, nemaiîntâlnite o să primesc. (Hihihi). Până atunci rog toți recrutatorii cu pricina, să viziteze contul meu de LinkedIn și să îmi cumpere cărțile și apoi facem discuție literară. Nu de alta, dar sunt la începuturi și trebuie să îmi construiesc CV -ul.

Acesta este noul meu account de LinkedIn. Cu mare bucurie accept cererile de conectare din partea prietenilor. Cu un singur amendament: cei ce vând joburi de nursing rog să se abțină!

https://www.linkedin.com/in/simona-prilogan-97a196159/

I_am_a_writer_anything_you_say_or_do_may_be_used_in_a_story_grande

 

Thursday Math Puzzle

Dragoste, flori și ciocolată – Al doilea proiect de carte împlinit

 

Writing

Poveștile frumoase încep cu un “a fost odată, ca niciodată.” A fost …O Pasiune. O pasiune adancă și puternică, care te face să visezi cu ochii deschiși. O pasiune grozavă, care te conectează cu Universul și care te călăuzeste invariabil către licăririle de stele. Stele ce strălucesc chiar și în nopțile în care te lovești, te rănesti și plângi. Stele care îți mângâie visul pană către dimineată, când lumina Soarelui te învăluie protector și te motivează să păsesti din nou pe treptele voinței.
Poveștile frumoase încep cu un sâmbure de dorintă, și nu se sfârșesc niciodată. Poveștile frumoase se imbrătisează divin cu lacrimile, dar nu se pierd în negură. Se contopesc cu iubirea, cu flacăra credinței, și se continuă cu nemărginirea.
Poveștile frumoase încep cu indrăzneala de a visa, a crede și a continua…
Poveștile frumoase încep cu tine și din tine…

Al doilea proiect de carte, de data aceasta în limba română, s-a împlinit.  “Dragoste, flori și ciocolată” include o colecție de poezie și gânduri pe care le-am împletit pe geana zilei cu câteva scurte povestiri.

Dedic această carte părinților mei. Ei sunt cei ce mi-au luminat calea, mi-au înălțat zborul și mi-au permis să vizez. Le mulțumesc pentru toate aceste

product_thumbnail (1)
Dragoste, flori și ciocolată

Saturday Math Puzzle

Maths

A simple question has left people scratching their heads for days. This riddle was shared in “Mumsnet” and went viral, getting a lot of different answers, even just one is the correct one. A cute head- scratchier.

“A man buys a horse for $60. He sells the horse for $70. He then buys the horse for $80. And he sells the horse again for $90.

In the end, how much money did the man make or lose? Or did he break even?”

 

Happy Saturday, wherever you are! 🙂 

Zestfulness

Hope

 

A bright challenge dared each feeling, 
grabbing hands in justice.
Kindness lifted many narrow opportunities, 
Peace quizzed remarkable silence,
Thoughts united values 
Welcoming xeroxes yet zestfulness. 

@Simona Prilogan, 16/02/2018, Nottingham

 

 

Rebirth

 

Rebirth 1

That evening dragged down my sense
Till to the edge of despair,
Since there was nothing to pair
Flame of the hope on my glance,
Darkness embraced hard the square. 

Blood pouring pain to the ground,
Nerves staring eyes on the cries
Crimes pushing down over flies,
Seeking my mother around,
Yet sounds of death furrow skies. 

That evening shifted the lights
To the peculiar row
Spacing my thoughts on their flow
Breathing through grave over nights.
Silence, just silence to know.

Spring on its way to the Earth
Brought wings of angels to touch
Spark of the soul lost too much 
Warring the hope. A rebirth
Shined through the light as nonesuch. 

Birds brought the songs to the mind,
Flowers were blooming with smile
Hope hugged my faith, yet a while
Candles of love flare remind
Of freedom which leads us to life. 

@Simona Prilogan, 16/02/2018, Nottingham

Hope 1

“Windows to The Blue” – my first book project

Books

 

When it comes about publishing it’s never that simple. I chose to be an indie author and go ahead with having my first book on a self-publishing platform. There are still many things to learn along the way, but I am so happy I did the first step.

My first book project, “Windows to The Blue” is already published in Lulu.

I dedicate this book to my both great sons. We all together came across with so many situations in our years, we together learnt so many unusual and interesting things but above all we have stayed strong united in our delicate moments. I am so thankful for having them in my life. In the other hand, they have encouraged me all the time to carry on with my writing. They have brought to my days beautiful and deep meanings of the life.

“Windows to The Blue” it’s about dreams, hope, belief, staying strong.  It’s sometimes rhyming, singing but above all it’s about writing from my soul.

product_thumbnail

Live your beautiful Life!

While there is life, there is hope! 

Mă caut printre stropi de cer

River

 

Îmi prind aripile-ntru zbor
Să-mi cern dorința peste poate,
Povești îmi spun pătrunzător
Să-mi lecui rana unui dor 
Ce-adapă dubii printre șoapte. 

Licăr de stea-mi lucește nins
De întrebări ce cresc prin gânduri,
Sub ploi pe timpul meu nescris 
Sunt vis tăcut, adânc, aprins
Scriindu-și lacrima-ntre rânduri. 

Sclipesc prin ochiuri de mister
Idei ce îmi stârnesc voința
Și-n timp ce ierni albesc sub ger
Mă caut printre stropi de cer
Să-mi înțeleg anevoința.  

@Simona Prilogan, 08/02/2018, Nottingham

Stropi de cer

 

 

 

Acceptance

Hunza 10

Wish I get the flowers of my willing dreams
Yet sadness sustains powerfully its means. 
Borders rule emotions, souls may fall apart,
Shadowing the hope, stars could miss their spark.
Pain gets tears to sky while may judge the chart
Of the acts which trouble wishes to the dark.

@Simona Prilogan, 07/02/2018, Nottingham

Acceptance

 

Poetry, Snowflakes & “Seasonal Perspective”

 

41Z5Wgh0DfL

I have just got my copies of the latest poetry anthology book, Seasonal Perspective from All Poetry.

I am so happy to be part of this project too, the fourth one in which All Poetry added me to the poetic trip.  Because this Winter has covered Europe with so much white, I have chosen a winter poem.

Snowflakes 

Snowflakes spark the time in magic
Nature coloring with tales,
Our Winter make fantastic
Whispers whitening details.
Fairies dance outside the rivers
Laughing at the coldness hat.
Architecting town in silvers 
Kingdom’s snow befalling great.
Eyes of wonder catch the marvel
Snowflakes dancing over rivers.

@Simona Prilogan

Get your copy from Amazon and enjoy reading many others beautiful pieces of work written by poets from all around the world.

“Light breaks where no sun shines;
Where no sea runs, the waters of the heart
Push in their tides;” – Dylan Thomas

27849293_10209288132435130_1644064880_n

Live your beautiful life!

While there is life, there is hope! 🙂 

Note din Marți

Time

Un student la ştiinţe economice sta lângă un catarg în curtea
Universităţii. După un timp, vine un coleg student la inginerie şi-l
întreabă:
– Ce faci colega?
– Am primit ca temă de la rector să măsor înălţimea catargului şi
tocmai mă gândeam cu ce formulă aş putea face asta mai bine.
– O secundă, spune studentul la inginerie.
Scoate catargul din suport, îl întinde pe pământ şi cu o ruletă îl
măsoară.
– Exact 7 metri!
După care, pune catargul la loc în suport şi pleacă. La care, viitorul
economist:
– Inginerii ăştia!… Noi vorbim de înălţime şi el măsoară lungimea…

Tuesday Math Puzzle Simona Prilogan

Profesoara:Bulă, ce e patria?
Bulă:Nu știu!
Profesoara:Gheorghe, ce e patria?
Gheorge:Patria e mama mea!
Profesoara:Bulă, acum știi ce e patria?
Bulă:Patria e mama lui Gheorghe!
Profesoara:Nu, Bulă, patria e și mama ta!
Bulă:Aaahaaa, deci sunt frate cu Gheorghe?

***

Bulă: Tăticule mă lași și pe mine la ștrand?

-Nu, dragul tatii că este prea devreme.

La o săptămâna Bulă își întreabă din nou tatăl.

Acesta îi dă același răspuns.

Seara, curios fiind din fire întreabă:

-Tăticule, cum ai cunoscut-o pe mămica?

-Păi să vezi … eram la ștrand, o tânără a intrat în apă și a început să strige după ajutor. Eu am salvat-o și am luat-o de nevastă.

-Oh! Înțeleg acum de ce nu mă lași să merg la ștrand!