The queue

Today we will stay in the queue
while embassy’s staff count on rules,
while nothing just plays to the roof
and brings up the hope to the blue.

Today we will make up the queue.
Just six will be  allowed to breathe
each day, no more space, even seethe.
Just follow the nights till get to.

Today we will spark in the queue.
The timing is beating with luck
while running the race over dark
will embassy’s door welcome through.

Today we may count in the queue
the hours we struggled for rights
while nobody cared for the lights
which faded and got people screw.

Today  we  will seat  over queue
while questions become rude to us,
and love is accused being cuss
because dared and no borders drew.

11995612_10203954482097205_2057642665_n

Get paid to write in Paris …sweet dreams are made of this…

Get paid to write in Paris …sweet dreams are made of this…

BRIDGET WHELAN writer

parisThe American Library in Paris is offering English- speaking writers of any nationality the opportunity to work in Paris for a month or longer with a Visiting Fellowship. Writers should be working on a book project, either fiction or non-fiction, which resonates with the Library’s Franco-American tradition and interests. As part of the fellowship, the library will connect the visiting writer to resources and people in Paris that could be helpful to his or her project.

View original post 131 more words

Reguli sociale și acțiune individuală | CCEA

Cosmin Vraciu explorează problema normelor sociale și a influenței acestora asupra procesului deliberativ, pornind de la următoarea întrebare: dacă oamenii își urmează propriul interes, atunci de ce există reguli sociale și de ce oamenii le acceptă? 

Asumpția teoriei sociale începând cu Hobbes a fost că indivizii acționează întotdeauna din interes egoist iar fenomenele sociale pot fi explicate pornind de la acest comportament. Acest lucru naște întrebarea: dat fiind faptul că oamenii își urmează propriul interes, atunci de ce există reguli sociale și de ce oamenii le acceptă?

O manieră de a răspunde la această întrebare este cea inițiată de sociologul Talcott Parsons: acțiunile umane sunt centrate în jurul a doi poli: urmarea propriului interes și orientarea în funcție de valorile constituite social. Aceste valori au un rol fundamental în urmarea și respectarea regulilor sociale. Deși simplu, acest model binar poate fi reconstruit într-un model al alegerii raționale (Heath 2001) în felul următor.

Modelul alegerii raționale

Alegerea rațională presupune evaluarea a trei componente diferite: stări, acțiuni și rezultate. Stările sunt evaluate doxastic, adică există credințe și opinii ale agentului cu privire la mediul extern (în funcție de care face alegerea), rezultatele sunt evaluate deziderativ, adică există dorințe ale agentului cu privire la ce fapte vrea să îndeplinească. Modul în care stările și rezultatele sunt evaluate constituie constrângeri cu privire la posibilitatea ca un anumit set de acțiuni să fie ales. Evaluarea acțiunii, în teoria clasică, este privită ca indiferentă, pentru că două acțiuni diferite pot satisface o constrângere deziderativă în mod egal (a folosi umbrela sau a lua o pelerină de ploaie, acestea presupunând a fi neutre din punct de vedere deziderativ, satisfac în mod egal dorința cuiva de a rămâne uscat, iar din acest motiv, alegerea uneia în detrimentul alteia nu afectează eficiența luării deciziei). Dar transpunerea ideii că agenții urmează nu numai propriile interese, ci și norme, într-un asemenea model, presupune transformarea lui astfel încât să existe nu numai constrângeri doxastice și deziderative, ci și deontice cu privire la alegerea acțiunii. Astfel, evaluarea acțiunii este regândită ca fiind anterioară, în procesul alegerii deciziei, evaluării rezultatelor dorite, astfel încât nu dorința agentului constrânge alegerea unui anumit curs al acțiunii, ci evaluarea unei norme sociale, care indică deja un anumit curs al acțiunii, este cea care constrânge aria de acțiuni posibile care pot fi evaluate din perspectiva dorințelor.

Acest model este, însă, prea simplist, deoarece  presupune că luarea deciziilor ar fi un proces deliberativ în care normele și interesul față de sine sunt componente de sine stătătoare, evaluabile și comparabile. Acest model, bazat pe o dualitate între constrângeri exogene (normele) și endogene (interesul față de sine) nu reușește să facă clar modul în care ceea ce pare să fie comportament condus de interesul de sine este, de fapt, o acțiune pe baza unei interpretări a situației, construite social.

A împărți tipurile de comportament în, de exemplu, comportament egoist sau cooperativ este reducționist și nu poate da seama de realitatea psihologică complexă care subîntinde luarea deciziilor. Noul val de experimente care testează comportamentul și raționamentul social al participanților nu dovedește doar că indivizii nu acționează întotdeauna din interes personal, ci, mai mult, că comportamentul lor este rezultatul unei interpretări a situației, care are două caracteristici: a) este indusă social și împărtășită intersubiectiv, rezultatul socializării și a expunerii la diferite contexte sociale; b) nu este generală, ci particulară și contingentă, rezultat al modului în care procesarea unor aspecte din mediu este corelată și asociată cu diferite concepte prin activarea unor rețele neuronale proxime (de exemplu, indivizii sunt mai predispuși să formeze o normă de ajutor pe baza căreia să acționeze, dacă au asistat anterior la o acțiune care evidenția această normă).

Ceea ce este luat ca un comportament ghidat de interesul de sine este, de fapt, îndeplinirea unui rol prevăzut în scenariu, în concordanță cu reguli sociale pe care pe care individul le percepe ca guvernând situația respectivă.

Sursă: Reguli sociale și acțiune individuală | CCEA